 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Veac cu veac s-au dus la vale Si de-a tumba an cu an. Mie azi imi iese-n cale" Cavaler din Evul Mediu poezie de Carare Petru "Si, uite, cai cu aripi albe, musca din zabale; Si fac o tumba si eu si sunt Fat-Frumos in zale!" Cetate de argint poezie de Emanoil Bucuta |
| Definiție din
TÚMBĂ, tumbe, substantiv feminin Săritură peste cap, salt în care corpul se rotește vertical în aer. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat Nu se pot mîngîia boierii cînd cad de-a rostogolul din culmea lor... Dureroasă-i tumba! ALECSANDRI, T. 1449. • (În construcție cu verbele «a face» sau, rar, «a executa») A început să chiuie... să facă tumbe în așternutul patului. CAMIL PETRESCU, U. N. 248. Vedeai broasca sărind în aer ca o minge, făcînd o tumbă, ba și două. CARAGIALE, la CADE. (figurat) Arta nu consistă a face tumbe bine: Ci să știi a le face atunci cînd timpul vine. BOLINTINEANU, O. 150. Începui a cădea, executînd în văzduh o serie de tumbe. ALECSANDRI, la TDRG. • Expresia: A se da (sau a se duce) de-a tumba sau (rar) a cădea, a se da (sau a da pe cineva) tumba = a se rostogoli (sau a face pe cineva să se rostogolească) dîndu-se peste cap (și atingînd în mișcare pămîntul). Arăta cîte isprăvi știe să facă animalul, care se dădea tumba ca la circ. PAS, Z. I 58. Și-a scrîntit, fără îndoială, verb reflexiv:un picior, dîndu-se de-a tumba pe verb reflexiv:o căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. Dihăniile spurcate cădeau tumba cu labele-n sus. DELAVRANCEA, la TDRG. Îi înfige cuțitul drept în ochi și îl dă tumba peste cap. ISPIRESCU, L. 371. (figurat) De-i lovi... Se duce de-a tumba peste nouă mări și nouă țări. ALECSANDRI, T. 11. ♦ (La plural ) Mișcări vioaie; giumbușlucuri. Milescu, care niciodată nu ducea glumele prea departe, se opri din tumbe și veni lîngă dînsa. ZAMFIRESCU, R. 67. |
