Ce înseamnă locuțiune adverbiala de veghe?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala de veghe": de strajă, de pază

" Calul se asterne la pamant si bea apa din uluca.
Si vine la stapanul calului ceasul de veghe si-l intreaba din gura:
Unde-i, zice, stapane, coama calului, mura?"
La ceasul de veghe al calaretului poezie de Anatol Codru

" Din ochii mei s-ar naste, poate, Mirarea
O stare primara, o veghe subtire. Oricum,
Misterele ar inrosi padurile, marea,"
Balada in asteptarea ninsorii poezie de Arcadie Suceveanu

VÉGHE, (rar) veghi, substantiv feminin

1. Stare a ființei care este trează, care nu doarme; trezie. Își aducea aminte nopțile de veghe, aplecările peste pătucul lui, ca să-i asculte răsuflarea. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.
♦ Priveghi. Veghe la căpătîiul unui mort. (Poetic) Făclie de veghe pe umezi morminte. EMINESCU, O. I 37.

2. Ocrotire, pază, strajă.
       • Locuţiune adverbiala De veghe = de strajă, de pază. Pe acoperișul cel mai nalt din oraș Poetul sta de veghe Scrutător peste kilometri și leghe. BENIUC, vezi 126. De aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet spre cota-nzăpezită Șanțul În care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, vezi 65. (Poetic) Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. TOPÎRCEANU, B. 69.