eSursa - Dictionar de sinonime

Ce înseamnă locuțiune adverbiala fără compliment sau complimente?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala fără compliment sau complimente?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala fără compliment sau complimente":
fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede

Ce inseamna expresia      Folosită in literatură

"
Un compliment ar fi banal
Si stiu ca nu l-ai tine-n seama."
Domnisoarei Baby poezie de Cincinat Pavelescu

" Si acuma uite cum vine si erau ani de cand se ocoleau si-i spune vesela ca asa si asa, fara sa se-ncurce.
Ba, de fapt, se cam incurcase ca la ultimele vorbe cand zisese ca se gandise ea ca n-o sa ne lase domnisoara noastra", care aduceau a compliment ocolit, de parca
Zanovia tocmai arunci si-ar fi amintit de ce fusese intre ele. "
Bucurie poezie de Nicolae Velea
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru

1. Cuvînt de laudă, măgulitor sau lingușitor, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. Ciocnesc amîndoi cu ea și îi fac urări și complimente de modă veche. PAS, L. I 244. Erei... să-i înfățișez complimentele și scuzele mele. GALACTION, O. I 233. Fiecare se silește să-ți arunce un compliment. VLAHUȚĂ, O. A. 77.
       • Locuţiune adverbiala Fără compliment (sau complimente) = fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede. [Gramaticile] unele «raționate», altele «dezvoltate»... trebuie spus fără compliment, îți explică... pînă ce nu se mai înțelege nimica. CREANGĂ, A. 88. Fără multe complimente, [ursul] te ia în brațe. NEGRUZZI, S. I 319.

2. (Numai la plural ) Salutări. Spune-i multe complimente din partea mea. ▭ El îți înșiră solii de complimente De la copii, nevastă. NEGRUZZI, S. II 202.
♦ (În legătură cu verbul «a face», astăzi rar) Plecăciune. După ce a făcut un compliment, fetița și-a început poezia.

3. (Rar, ironic) Cadou, plocon. Destul de iritare era trăsura mînăstirii, însă trebuia să încapă în ea și obișnuitele «complimente» dăruite de stăreție musafirilor oficiali. STĂNOIU, C.

I. 109.

– plural și: (învechit) complimentări (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60, ALECSANDRI, T. I 66).