eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție compliment


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Compliment [ com-pli-ment ]
VEZI SINONIME PENTRU compliment PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului compliment în mai multe dicționare

Definițiile pentru compliment din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COMPLIMENT
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru

1. Cuvînt de laudă, măgulitor sau lingușitor, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. Ciocnesc amîndoi cu ea și îi fac urări și complimente de modă veche. PAS, L. I 244. Erei... să-i înfățișez complimentele și scuzele mele. GALACTION, O. I 233. Fiecare se silește să-ți arunce un compliment. VLAHUȚĂ, O. A. 77.
       • Locuţiune adverbiala Fără compliment (sau complimente) = fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede. [Gramaticile] unele «raționate», altele «dezvoltate»... trebuie spus fără compliment, îți explică... pînă ce nu se mai înțelege nimica. CREANGĂ, A. 88. Fără multe complimente, [ursul] te ia în brațe. NEGRUZZI, S. I 319.

2. (Numai la plural ) Salutări. Spune-i multe complimente din partea mea. ▭ El îți înșiră solii de complimente De la copii, nevastă. NEGRUZZI, S. II 202.
♦ (În legătură cu verbul «a face», astăzi rar) Plecăciune. După ce a făcut un compliment, fetița și-a început poezia.

3. (Rar, ironic) Cadou, plocon. Destul de iritare era trăsura mînăstirii, însă trebuia să încapă în ea și obișnuitele «complimente» dăruite de stăreție musafirilor oficiali. STĂNOIU, C.

I. 109.

– plural și: (învechit) complimentări (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60, ALECSANDRI, T. I 66).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COMPLIMENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru

1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.
       • Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer.

2. (La plural ) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții.

3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență.

– Din limba franceza compliment.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMPLIMENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru

1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.
       • Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer.

2. (La plural ) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții.

3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune.

– Din limba franceza compliment.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

compliment
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compliment:
complimént1 sn [Atestat: GORJAN, H. I, 104/12 / Plural: complimente / Etimologie: franceza compliment] 1 Cuvânt de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească de considerație Si: felicitare, (înv) închinăciune, măgulire. 2 (Îlav) Fără compliment Fără gândul de a măguli. 3 (Îal) Sincer. 4 (Lpl) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva, ca expresie a politeții. 5-6 Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos Si: plecăciune.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



COMPLIMENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMÉNT substantiv neutru

1. Cuvânt (exagerat) de laudă, de măgulire sau de lingușire adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.

2. (la plural ) Salutări trimise prin intermediul cuiva.

3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. [plural -te. / < limba franceza compliment, italiana , spaniolă complimento].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMPLIMENT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMENT s.

1. flatare, laudă, măgulire. (E sensibil la complimente.)

2. închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, temenea, (regional) plocon, (învechit) plecare, (turcism învechit) talîm, (familial rar) selamlîc. (La întîlnire i-a tras un compliment.)

3. (la plural ) salutări (la plural). (Transmite-i compliment din partea mea.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

COMPLIMENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMÉNT substantiv neutru

1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.

2. (la plural) salutări transmise prin intermediul cuiva.

3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență. (< limba franceza compliment)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMPLIMENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT:
COMPLIMÉNT complimente n.

1) Cuvânt de laudă, de respect, de măgulire la adresa cuiva. A face un compliment.

2) la plural Urări de bine comunicate unei persoane prin cineva. A transmite complimente.
       • Fără compliment fără intenția de a măguli pe cineva. /<fr. compliment
Forme diferite ale cuvantului compliment: complimente

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

compliment
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compliment:
complimént (cuvânt de măgulire, plecăciune, salut) substantiv neutru, plural compliménte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

compliment
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compliment:
complimént (laudă, salutare, plecăciune) substantiv neutru, plural compliménte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

compliment
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compliment:
compliment n. cuvânt de felicitare, de amicie, de politeță.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

compliment
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compliment:
complimént2 sn vezi complement2
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLIMENT'
COMPLICÁȚIECOMPLICAȚIÚNECOMPLÍCECOMPLICITÁTECOMPLIMÉNTCOMPLIMENTÁCOMPLIMENTÁRCOMPLIMENTÁREcomplimentát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compliment
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compliment dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 104/12 / Plural: complimente / Etimologie: franceza compliment] 1 Cuvânt de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească de considerație Si: felicitare, înv închinăciune, măgulire.
2 Îlav Fără compliment Fără gândul de a măguli.
E sensibil la complimente.
La întîlnire i-a tras un compliment.
Transmite-i compliment din partea mea.
COMPLIMÉNT complimente n.
A face un compliment.
A transmite complimente.
       • Fără compliment fără intenția de a măguli pe cineva.
E sensibil la complimente.
Transmite-i compliment din partea mea.

GRAMATICA cuvântului compliment?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compliment.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compliment poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul compliment sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul compliment are forma: compliménte
    VEZI PLURALUL pentru compliment la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE compliment?
Vezi cuvântul compliment desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compliment?
[ com-pli-ment ]
Se pare că cuvântul compliment are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL compliment
Inţelegi mai uşor cuvântul compliment dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Fără compliment sau complimente = fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede
Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer
Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compliment

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi slobod la limbă sau limbă slobodă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
apă miraculoasă care îmbină părțile corpului unui om tăiat sau îi închide rănile
legătură stabilită între două registre ale unei memorii, care permite transferul conținutului registrului sursă în registrul destinație
a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie
verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?