eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala fără întrerupere?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala fără întrerupere?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala fără întrerupere":
neîntrerupt, necurmat, necontenit, continuu





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"Nistrului cresteau cu vuiet sub carapacea de gheturi groase care se umfla piriind din toate incheieturile (si se) rupea ici colo cu troznete de tunet, incalecindu-si unul peste altul, ca niste napraznici armasari, (sloiurile).
In cancelaria unui tirgusor evreo-moldovenesc de pe malul drept al fluviului, interogatoriul continua in mare taina si fara intrerupere de mai bine de un ceas.
Singura dimineata, o dimineata nordica, rece si taioasa, indraznea sa se uite prin geamurile nespalate in incaperea mohorita, la presul lung si ingust de cocos azvirlit pe jos si la cele doua scaune soldii, rezemate de perete."
Sacul cu cartofi poezie de Vasile Voiculescu

"Poteca de curind reparata, urca nu prea greu, coteste necontenit, intra in vai, se adinceste, iese iar deasupra, cind prin paduri, cind prin goluri, tot timpul de-a lungul cotului de piatra al muntilor de poalele carora e aparata.
Ne urmaresc fara intrerupere fantasticele aratari: cind perete drept de piatra, al caror crestet nu-l vezi, oricit ai ridica ochii, alunecos ca sticla, de unde numele de seninari, cind uriase turnuri crenelate, de stincarie cladita in cetate, cind naruiri colosale de zidarie ciclopeana in dreapta. in acelasi timp, sesul
Ardealului isi desfasoara matasea cimpurilor invargate cu ape. "
Prin munti poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNTRERÚPERE, întreruperi, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. Urgența lucrării nu îngăduia nici o întrerupere a lucrului.
       • Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = neîntrerupt, necurmat, necontenit, continuu. Ară fără întrerupere din noapte pînă-n noapte; întoarse astfel nouă hectare. MIHALE, O. 191. Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385.
♦ Intervenție (replică, exclamație etc.) care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [Iuga] în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță... Întreruperea nu-l tulbură de locuțiune REBREANU, R. I 296.

– Variantă: (învechit) întrerúmpere (NEGRUZZI, S. I 18) substantiv feminin