 | as |
|
| întrerupere [ în-tre-ru-pe-re ] VEZI SINONIME PENTRU întrerupere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intrerupere în mai multe dicționareDefinițiile pentru intrerupere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE, întreruperi, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. Urgența lucrării nu îngăduia nici o întrerupere a lucrului. • Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = neîntrerupt, necurmat, necontenit, continuu. Ară fără întrerupere din noapte pînă-n noapte; întoarse astfel nouă hectare. MIHALE, O. 191. Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. ♦ Intervenție (replică, exclamație etc.) care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [Iuga] în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță... Întreruperea nu-l tulbură de locuțiune REBREANU, R. I 296. – Variantă: (învechit) întrerúmpere (NEGRUZZI, S. I 18) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE (< întrerupe) substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrerupere; oprire (temporară) din acțiune. • (Dr.) Întreruperea prescripției = stingerea pe trecut, în cazurile prevăzute de lege (introducerea unor acțiuni, recunoașterea debitorului sau săvârșirea unui act începător de executare) a efectelor prescripției extinctive, intervenite până la survenirea acestei cauze, urmând ca după încetarea ei să înceapă a curge un nou termen. ♦ (informatică) Oprirea temporară sau definitivă a executării unui program. • Sistem de întreruperi = familie de tipuri de î. cu care este prevăzut un calculator și care permite controlul executării programelor. ♦ Intervenție care oprește pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERUPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (învechit și popular) opreală. (Lucrează fără intrerupere.) 2. încetare, oprire, sistare, suspendare. (intrerupere lucrului de către greviști.) 3. curmare, oprire, (figurat) stăvilire. (intrerupere scandalului.) 4. pauză, tăcere. (Lungi intrerupere punctau discuția.) 5. suspendare. (intrerupere ședinței pentru două ore.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE substantiv feminin acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără intrerupere = neîntrerupt, continuu. • intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. • (informatică) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru întrerupere: *întrerúpere forme Acțiunea de a saŭ de a se întrerupe: întreruperea unuĭ curent electric. Tăĭerea vorbeĭ: întreruperile publiculuĭ nu-l lăsaŭ pe orator să vorbească. retoric Suspensiune, tăcere momentană p. a face publicu curios. vezi retorică. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. • Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE, întreruperi, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Variante: (învechit) întrerúmpere substantiv feminin] – vezi întrerupe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE, întreruperi, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. • Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Variante: (învechit) întrerúmpere substantiv feminin] – vezi întrerupe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPERE: ÎNTRERÚPERE intreruperei forme vezi A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. • Fără intrerupere în mod continuu; fără încetare. /v. a (se) întrerupe Forme diferite ale cuvantului intrerupere: intreruperei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrerupere: întrerupere forme 1. acțiunea de a întrerupe; 2. încetarea unei lucrări. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrerupere: întrerúpere substantiv feminin, genitiv dativ articulat întrerúperii; plural întrerúperi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrerupere: întrerúpere substantiv feminin rupere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRERUPERE' ÎNTRERÚMPEREîntrerúpÎNTRERUPĂTÓRÎNTRERÚPEÎNTRERÚPEREÎNTRERÚPTÎNTRERUPTÓRîntreschimbáreÎNTRETĂIÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrerupere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrerupere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lucrează fără întrerupere. întrerupere lucrului de către greviști. întrerupere scandalului. Lungi întrerupere punctau discuția. întrerupere ședinței pentru două ore. Lucrează fără întrerupere. Lungi întrerupere punctau discuția. ÎNTRERÚPERE întreruperei forme vezi A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. • Fără întrerupere în mod continuu; fără încetare. |
GRAMATICA cuvântului întrerupere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrerupere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrerupere poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE întrerupere? Vezi cuvântul întrerupere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrerupere?[ în-tre-ru-pe-re ] Se pare că cuvântul întrerupere are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL întrerupere Inţelegi mai uşor cuvântul întrerupere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = neîntrerupt, necurmat, necontenit, continuu Întreruperea prescripției = stingerea pe trecut, în cazurile prevăzute de lege introducerea unor acțiuni, recunoașterea debitorului sau săvârșirea unui act începător de executare a efectelor prescripției extinctive, intervenite până la survenirea acestei cauze, urmând ca după încetarea ei să înceapă a curge un nou termen Sistem de întreruperi = familie de tipuri de î ♦ fără intrerupere = neîntrerupt, continuu Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu Locuţiune adverbiala Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrerupere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Câine ciobănesc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul întrerupere are forma: întrerúperi
