eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala în cadență?

Care e locuțiune adverbiala în cadență?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în cadență":
cu mișcări repetate la intervale egale






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si-ale valurilor mandre generatii spumegate,
Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc.

"
Umbra lui Mircea. La Cozia poezie de Grigore Alexandrescu

" Si-ale valurilor mandre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc.

"
Umbra lui mircea - La Cozia poezie de Grigore Alexandrescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CADÉNȚĂ, cadențe, substantiv feminin

1. Repetare regulată a unei mișcări. [Stropii] cad rari și grei... teribila lor cadență începe să se facă auzită. BOGZA, C. O. 61. Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate. Acuși o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. EMINESCU, O. I 96.
       • Locuţiune adverbiala În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență. EMINESCU, O. IV 310. Ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al monastirei în cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132.

2. Mișcarea regulată și uniformă a pasului în marș; numărul de pași pe care-l execută un militar sau o unitate într-un minut. Ține cadența... Un, doi... trei... patru. CAMILAR, N. II 245. Cei mai mulți [invalizi] sînt descoperiți și înaintează cu pălăriile în mînă, în cadența unor pași betegiți. SAHIA, N. 22. Își ascuți auzul, aplecînd capul să prindă cu urechea cadența slabă a pașilor din depărtare. BART, E. 185.
♦ Numărul de lovituri pe care o armă sau o gură de foc îl trage pe minut.

2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. Poet am fost și-n libere cadențe Cîntai Amorul ce-mi robi toți anii. TOPÎRCEANU, B. 89. Inima iarăși pornește să-mi bată Și bate-n cadență de vers! IOSIF, vezi 64. Vorbele s-au așezat la rînd și s-au mlădiat în cadență după o lege de armonie. VLAHUȚĂ, O. A. II 107.
♦ Succesiune de armonii

– dînd impresia unei liniștiri

– care formează partea finală a unei compoziții muzicale.
♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei în părțile finale ale unui concert pentru instrument și orchestră.