eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă marița Stef; c bog; paș; 16 a i 430; 17 a ii 279; mărița?

Care e marița Stef; c bog; paș; 16 a i 430; 17 a ii 279; mărița?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "marița Stef; c bog; paș; 16 a i 430; 17 a ii 279; mărița":
mărica 17 a i 219; scurtat, rița ard; cand 166; rițești substantiv dm; 16 a 53






Ce inseamna expresia      ă in literatură

Troparul poezie de Alexei Mateevici

" A fost atotizbavitor,
Si prin maria milei Sale ,
N-a fost nicicand osanditor."
Pacatoasa poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționar onomastic romînesc
MARIA, ebraică Maryam cu sens neclar.

I. A. Din latina Sanda Maria: Simtă-Mărie (BCI212) și Sîntămărie sau Stămărie. Feminine:

1. Maria și Măria (C Ștef); Mărie (Ștef); Mărie și Rie forme (A Gen II 71). B. Diminutive: Marica, d-na lui Brîncoveanu; Mărica (Dm; C Ștef); Mariica (C Ștef; 16 B II 379); Măriica (C Ștef; 16 A III 54); Marică, olt. (Sd XXII).

2. Maricuța (16 A III 460; Băl II; Ard I 212 etc.); Măricuța.

3. Maricica, ard. (Paș).

4. Marița (Ștef; C Bog; Paș; 16 A I 430; 17 A II 279); Mărița = Mărica (17 A I 219); scurtat, Rița (Ard; Cand 166); Rițești substantiv Dm; 16 A 53). Marițica și Țica (etim. Paș).

5. Marioară (Paș); cu afer.: Oara (Paș); Măriorița (Sd XIX 126).

6. Măriucă și Uca (etim. Paș).

7. Măriuța (Ștef) și Mariuța (16 A I 400); Mănuță și Uța (Paș; Cand); Mariuțan, Gh. (D Buc);

8. + -ca și cu sinc.: Maruca Rosetti.

9. Cu sinc. lui i + -ușca: Marușca și Mărușca (Dm; Ștef; etc.).

10. + -ța și cu sinc.: Maruța (C Ștef;17 B IV 266); cu afer.: Ruțica, ard. (etim. Paș).

11. Marula forme (Sd XV 97), fiica Tudorei din Tîrgșor, la an. 1600, soția banului Mihalcea (17 B I 233).

12. Alte ipocoristice: Mia; Mița (Cotr 55); Riți etc.

13. Marioara + Marga: Marghioara. Unele diminutive romînești au trecut la greci în epoca fanariotă: Mαρίϰα, Mαρίτσα, Mαριώρα, Mαριωρίτσα (But).

14. -ioane: Marioane, act. (Jiul ard.).

II. Masculine:

1. Mariescu (M mar).

2. Maricu b. (17 B 1357); olt. (Cand).

3. Marica b. (Sur VI); Măricești s.

4. Măruș (< Măriuș), Ion (verb reflexiv: C).

5. Marușcin, Dan, mold., 1606, (Buc.), matronim și -a forme (16 A I 426) marital, format din n. precedent.

6. Maricar,

I. (Buc.).

7. Măriță cojocar, 1620, munt. (Viața Feudală 1957 (p. 54), sau < adjectiv mare.