eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție maria


EXPRESII GRAMATICĂSILABE
Maria [ ma-ri-a ]
VEZI SINONIME PENTRU maria PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului maria în mai multe dicționare

Definițiile pentru maria din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a maria
Verbul: a maria (forma la infinitiv)
A maria conjugat la timpul prezent:
  • eu mariez
  • tu mariezi
  • el ea mariază
  • noi mariem
  • voi mariați
  • ei ele mariază
VEZI VERBUL a maria CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARIA:
MARIA, ebraică Maryam cu sens neclar.

I. A. Din latina Sanda Maria: Simtă-Mărie (BCI212) și Sîntămărie sau Stămărie. Feminine:

1. Maria și Măria (C Ștef); Mărie (Ștef); Mărie și Rie forme (A Gen II 71). B. Diminutive: Marica, d-na lui Brîncoveanu; Mărica (Dm; C Ștef); Mariica (C Ștef; 16 B II 379); Măriica (C Ștef; 16 A III 54); Marică, olt. (Sd XXII).

2. Maricuța (16 A III 460; Băl II; Ard I 212 etc.); Măricuța.

3. Maricica, ard. (Paș).

4. Marița (Ștef; C Bog; Paș; 16 A I 430; 17 A II 279); Mărița = Mărica (17 A I 219); scurtat, Rița (Ard; Cand 166); Rițești substantiv Dm; 16 A 53). Marițica și Țica (etim. Paș).

5. Marioară (Paș); cu afer.: Oara (Paș); Măriorița (Sd XIX 126).

6. Măriucă și Uca (etim. Paș).

7. Măriuța (Ștef) și Mariuța (16 A I 400); Mănuță și Uța (Paș; Cand); Mariuțan, Gh. (D Buc);

8. + -ca și cu sinc.: Maruca Rosetti.

9. Cu sinc. lui i + -ușca: Marușca și Mărușca (Dm; Ștef; etc.).

10. + -ța și cu sinc.: Maruța (C Ștef;17 B IV 266); cu afer.: Ruțica, ard. (etim. Paș).

11. Marula forme (Sd XV 97), fiica Tudorei din Tîrgșor, la an. 1600, soția banului Mihalcea (17 B I 233).

12. Alte ipocoristice: Mia; Mița (Cotr 55); Riți etc.

13. Marioara + Marga: Marghioara. Unele diminutive romînești au trecut la greci în epoca fanariotă: Mαρίϰα, Mαρίτσα, Mαριώρα, Mαριωρίτσα (But).

14. -ioane: Marioane, act. (Jiul ard.).

II. Masculine:

1. Mariescu (M mar).

2. Maricu b. (17 B 1357); olt. (Cand).

3. Marica b. (Sur VI); Măricești s.

4. Măruș (< Măriuș), Ion (verb reflexiv: C).

5. Marușcin, Dan, mold., 1606, (Buc.), matronim și -a forme (16 A I 426) marital, format din n. precedent.

6. Maricar,

I. (Buc.).

7. Măriță cojocar, 1620, munt. (Viața Feudală 1957 (p. 54), sau < adjectiv mare.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc



Maria
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Maria:
Maria (Sfânta Fecioară, Maica Domnului), unicul copil al bătrânilor Ioachim și Ana. La vârsta de 3 ani a fost adusă și lăsată la templu până la 12 ani, după care, logodită cu Iosif, a fost vestită de îngerul Gavriil că va zămisli de la Duhul Sfânt și va naște pe Iisus, ceea ce s-a împlinit în peștera din Betleem în anul 753 (ab urbe condita). După fuga în Egipt s-a înapoiat la Nazaret, unde a viețuit Iisus până la vârsta de 30 de ani, când și-a început opera de mântuire. A fost prezentă în multe împrejurări din viața Lui, dintre care cea mai dureroasă lângă crucea răstignirii, când Iisus a încredințat-o lui Ioan evanghelistul spre a-i purta de grijă. S-a aflat împreună cu apostolii la Cincizecime, după care, potrivit Tradiției, a mai trăit 11 ani. Biserica o venerează închinându-i patru sărbători: Nașterea la 8 septembrie, Intrarea în termen bisericesc la 21 noiembrie, Buna-Vestire la 25 martie și Adormirea la 15 august.
Definiție sursă: Dicționar religios

Maria
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria:
Maria forme numele mai multor imparătese din Austria: MARIA DE AUSTRIA, regina Ungariei, sora lui Carol Quintu (1503-1558); MARIA TEREZIA, fiica împăratului Carol VI, căruia îi urmă pe tron în 1740; sub dânsa se făcu răsboiul de Șapte ani și pima desmembrare a Poloniei: ea fu mama împăratului Iosif II si a Mariei Antoaneta (1717-1780).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Maria
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria:
Maria (Sfânta) forme Maica Domnului, fiica sfântului Ioachim și a sfintei Ana, soția lui losif (sărbătoare ce cade în ziua de 15 August și 8 Septembrie). ║ (Viteancă, adică din Betania), sora Martei și a lui Lazăr, a cării zi, ce cade în săptămâna luminată, e ținută de popor cu odihnă și post.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a



Maria
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria:
Maria forme numele mai multor regine din Franța: MARIA DE MEDICIS, a doua soție a lui Henric IV, mama lui Ludovic XIII, regentă dela 1610-1614, muri în exil (1574-1642); MARIA ANTOANETA, fiica împărătesei Maria Terezia; se căsători în 1770 cu Ludovic XVI si muri pe eșafod (1755-1793).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Maria
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Maria:
Maria, soția lui Cleopa, numită în Noul Testament și mama lui Iacov și Iosie; este vară primară cu Maica Domnului. A făcut parte din grupul femeilor mironosițe, care au urmat lui Iisus pe drumul Golgotei și apoi la mormânt. Este sărbătorită la 23 mai.
Definiție sursă: Dicționar religios

Maria
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Maria:
Maria (Principesă de Edimburg) forme născută 29 Oct. 1875 și devenită în 1893 soția lui Ferdinand de Hohenzollern ( vezi acest nume). Regina României dela 1914, se devotă răniților și suferinzilor în cursul răsboiului austro-român (1916-1918).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARIA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARIA:
MARIÁ, mariez, verb

I. reflexiv și tranzitiv (Franțuzism) A (se) căsători.
♦ figurat A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [ pronunție: -ri-a]

– Din limba franceza marier.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARIA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARIA:
MARIÁ, mariez, verb

I. reflexiv și tranzitiv A (se) căsători.
♦ figurat A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [ pronunție: -ri-a]

– Din limba franceza marier.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MARIA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARIA:
MARIÁ verb reflexiv, trecut

1. a (se) căsători.

2. (figurat) a (se) potrivi, a (se) combina. (< limba franceza marier)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

maria
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru maria:
mariá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mariéz, persoana a treia singular: el / ea și plural mariáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Mări/a
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mări/a:
Mări/a, -ca vezi Maria I A, B

1.
Forme diferite ale cuvantului mari/a: mari/a-ca

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'MARIA'
mărháșămărhășágMARHÓTCĂMĂRÍMARIÁMĂRIA-PÓPIIMARIACHIMARIÁJmariál

GRAMATICA cuvântului Mări/a?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mări/a.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mări/a poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Mări/a sa indeplinească rolul de: substantiv, verb
  • group icon La plural verbul maria se conjugă: ei ele mariáză

CUM DESPART ÎN SILABE maria?
Vezi cuvântul maria desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul maria?
[ ma-ri-a ]
Se pare că cuvântul maria are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Mări/a
Inţelegi mai uşor cuvântul mări/a dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Marița Ștef; C Bog; Paș; 16 A I 430; 17 A II 279; Mărița = Mărica 17 A I 219; scurtat, Rița Ard; Cand 166; Rițești substantiv Dm; 16 A 53



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Aerobic, -ă, aerobici, -ce, adjectiv în sintagma gimnastică aerobică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
acid constituent al nucleului celular și
instituție care se ocupă cu păstrarea și studiul științific al documentelor importante privitoare la trecutul țării
gimnastică de întreținere executată pe fond muzical
acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app