eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă mustrare de cuget sau de conștiință sau mustrare a cugetului sau a conștiinței?

Care e mustrare de cuget sau de conștiință sau mustrare a cugetului sau a conștiinței?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mustrare de cuget sau de conștiință sau mustrare a cugetului sau a conștiinței":
remușcare






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Hristos, ca viu, -nainte-i sta
Si cu mustrare cauta
La el. Preasfanta judecata"
Iuda poezie de Alexei Mateevici

" — "Nu voi pune-n oaste doi romani barbari. De va place lupta, mergeti la bulgari!"
— "imparate doamne! Nu se cade tie Astfel de mustrare cu-astfel de manie!"

Anghel trage-o palma fratelui primar. El inclina capul, insa geme-amar.
P-o magura neagra cei doi frati s-aduna; Jura sa nu moara fara de razbuna..."
Marirea lui mihai poezie de Dimitrie Bolintineanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MUSTRÁRE, mustrări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a mustra și rezultatul ei; dojana, reproș. Tonul ei de mustrare dovedește că nu mă mai respectă. IBRĂILEANU, A. 45. La blinda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă. EMINESCU, O. I 91. Fără a le face cea mai mică mustrare, Radu făcu semn. să-l deie pe mînile călăului. NEGRUZZI, S. I 108.
♦ Sancțiune aplicată unui salariat.

2. Părere de rău, remușcare, căință. Cu fiecare privire ea primea în inimă săgeata unei nesfîrșite mustrări. SADOVEANU, M. 124. Liber de mustrări Lăsa oricare patimi... Să-i treacă peste frunte. MACEDONSKI, O. I 267. Mai multă mustrare am simțit in cugetul meu decît oricînd. CREANGĂ, A. 70. Mulți sînt ca nisipul mării, Mulți ca ghearele mustrării. ALECSANDRI, P. II

14.
       • Expresia: Mustrare de cuget (sau de conștiință) sau mustrare a cugetului (sau a conștiinței) = remușcare. Te îmbia cu un susan, ca să fie liber să ronțăie și el, fără mustrare de conștiință. PAS, Z. X 165. Așa vorbesc și spun Poveștile, că-n urmă mustrarea conștiinței S-a prins de el. COȘBUC, P. II 184. Își trecea zilele în lacrimi și în rugăciuni, ca și cînd o mare mustrare de cuget o gonea. BOLINTINEANU, O. 349.