eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă nume de familie?

Care e înțelesul expresiei nume de familie?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "nume de familie":
nume pe care-l poartă toți membrii aceleași familii





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Iar daca te vezi pe-un cal pintenog,
Cineva-n familie va ramane olog.
Daca-n vis zbori pe sus vara,"
Tudora poezie de Ion Vatamanu

"
Tipatescu: (luand ravaselul si citind) "Venerabilul d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului scolar, al Comitetului electoral, al Comitiului agricol si al altor comitete si comitie Loco. (scoate hartia din plic.) Venerabile domn, in interesul onoarii d-voastre de cetatean si de tata de familie, va rugam sa treceti astazi intre orele 9 jum. si 10Ea.m. pe la biuroul ziarului "Racnetul Carpatilor" si sediul Societatii Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economica Romana" unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanta pentru d-voastra Al d-voastre devotat, Catavencu, director-proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor", prezident fundator al Societatii Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economica Romana"" Ei? Ce document?
"
O scrisoare pierduta poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FAMÍLIE, familii, substantiv feminin

1. Formă de organizare a vieții în comun a oamenilor, constînd din grupul alcătuit din soți și copii. În verb reflexiv:emea aceasta a zilelor pline de lumină și fericire, cunoscură multe din familiile tîrgușorului. SADOVEANU, O. IV 83. Eu nu cunoșteam ce fericire gustă acela care are o familie. BOLINTINEANU, O. 315. La monastirea Slatina... se vede și astăzi portretul lui și a familiei sale. NEGRUZZI, S. I 165.
       • Cap de familie vezi cap (II). Nume de familie = nume pe care-l poartă toți membrii aceleași familii. Aer de familie = fizionomie caracteristică, trăsături comune unui grup de persoane înrudite. Consiliu de familie = grup de persoane împuternicite de instanțele judecătorești să îngrijească de interesele minorilor sub tutelă sau de ale interzișilor.

2. Totalitatea celor care se trag dintr-un strămoș comun; descendență. vezi neam. Ăsta-i băiatul lui Șerban Costin, care zice că-i nepot de domn, da scăpătase rău toată familia; nu mai avea nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 169. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș. NEGRUZZI, S. I 144.
       • locuțiune adjectiv (Reflectînd concepția de clasă a burghezo-moșierimii) De familie bună = din clasa exploatatoare, înrudit cu reprezentanți marcanți ai acestei clase. E în vorbă cu un băiat de familie bună. PAS, Z. I 125.

3. figurat Grup de oameni, de popoare, de țări cu interese și idealuri comune și care formează o puternică unitate. Familia frățească a popoarelor libere sărbătorește ziua de 1 Mai sub semnul întăririi lagărului păcii, democrației și socialismului, cea mai măreață cucerire a popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2649.

4. (lingvistică) Grup de cuvinte derivate din același cuvînt. Din familia cuvîntului «frate» fac parte «frățesc», «frățește», «frăție», «frățior».
♦ Grup de limbi care continuă aceeași limbă mai veche, denumită limbă comună. Vocabularul poate și trebuie să fie folosit pentru stabilirea înrudirii limbilor, pentru definirea familiilor de limbi. GRAUR, forme L. 11.

5. (În științele naturii) Grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu caractere comune. Scrie-mi împărțirea florilor în familii. NEGRUZZI, S. I 99.

– Pronunțat: -li-e.