eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; conform zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu limba slavă veche sÅ­dranica, din sÅ­dra?

Care e o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; conform zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu limba slavă veche sÅ­dranica, din sÅ­dra?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; conform zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu limba slavă veche sÅ­dranica, din sÅ­dra":
a rupe conform draniță, este posibilă, fără a fi însă necesară






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" — De, asa: cand pe nou, cand pe vechi, Alta e, nu prea merg ierbile.
Tarana-i de zdreanta si fara vreun rost, O dramuie seceta ca pe-o savana. Din cumpana sortii ma uit cu ocheana In sange, sa aflu pe neamul ce-am fost.
Un fel de-amareala loveste-n copii, Si omu-i pradat pana-n crucile sale. De-acolo din deal, de langa vecii, Fug cimitirele noastre la vale."
Din cumpana sortii poezie de Anatol Codru

" Firmamentul desfasoara peste noi
O imensa zdreanta uda cu largi pete de noroi.
Pe mizeria terestra a foburgului umil"
Romante poezie de Ion Minulescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ZDREÁNȚĂ, zdrențe, substantiv feminin

1. Bucată sfîșiată dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte (veche); haină, pînză sau rufă (veche), din care s-au rupt bucăți; treanță. Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atârnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C.

I. 135. Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13.

2. figurat (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. vezi secătură. Așa mi-a spus zdreanță mea de copil. DELAVRANCEA, vezi vezi 180. Nu cumva ai verb reflexiv:o zdreanță de fată De măritat? ȘEZ. I 149.

3. (La plural ) Aluat subțire, preparat din făină și ouă, care se fierbe în supă.

– Variante: zdránță (COȘBUC, P. I 53), streámță (ALECSANDRI, P. P. 137), streánță (EMINESCU, N. 13) substantiv feminin