Ce înseamnă zdruncina, din limba slavă veche drąčiti?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "zdruncina, din limba slavă veche drąčiti": a perturba, sudrąčiti

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb

I. tranzitiv

1. A scutura tare, a zgudui, a clătina, a zgîlțîi; a hurduca. Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155. Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239. Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012.
       • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98.
♦ reflexiv figurat A se agita, a se zbuciuma. încotro te zdruncini, uncheșule? POPA, vezi 164.

2. figurat A clătina din temelii, a slăbi, a submina, a șubrezi. Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. Hristos II 97. Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922.

– Variantă: (învechit) strunciná (NEGRUZZI, S. I 298) verb

I.