eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă ondulație permanentă și substantiv neutru?

Care e ondulație permanentă și substantiv neutru?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ondulație permanentă și substantiv neutru":
odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" le...
Asadar, bolovanul de piatra la capataiul stramosului nostru Din preistorie nu e decat pergamentul de sinteza Al unui permanent risc al acestuia de-a proiecta piatra Cu fata spe lumina ochilor nostri, Vorbindu-ne nu despre el, Ci despre trecerea vremii... Deci, eu nicicand nu scriu cuvinte, Eu gandesc aceste pietre...
Ar cu plugul mainii mele, Sa-ntemei culesuri grele — Rostul trudei sa se-mparta Din ogorul meu de piatra — Aiba-l omul in camari Jos cu praguri, sus cu scari,"
Asadar poezie de Anatol Codru

"
Tipatescu: (cu insinuare) Daca s-ar retrage Comitetul permanent si am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Catavencu?
"
O scrisoare pierduta poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adjectiv

1. Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat); neîntrerupt, necontenit, constant; care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuții. În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. Armată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte. A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I

12.
       • (Adverbial) Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80.

2. (În expresie) Ondulație permanentă = (și substantivat, n.) ondulație a pârului (făcută printr-un procedeu special) care se menține mai multă verb reflexiv:eme.