 | as |
|
| Permanent [ per-ma-nent ] VEZI SINONIME PENTRU permanent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului permanent în mai multe dicționareDefinițiile pentru permanent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adjectiv 1. Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat); neîntrerupt, necontenit, constant; care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuții. În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. Armată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte. A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I 12. • (Adverbial) Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80. 2. (În expresie) Ondulație permanentă = (și substantivat, n.) ondulație a pârului (făcută printr-un procedeu special) care se menține mai multă verb reflexiv:eme. Forme diferite ale cuvantului permanent: permanent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adjectiv Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. • Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă verb reflexiv:eme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. • (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. • Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din limba franceza permanent. Forme diferite ale cuvantului permanent: permanent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adjectiv Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. • Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă verb reflexiv:eme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. • (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. • Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din limba franceza permanent. Forme diferite ale cuvantului permanent: permanent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANENT adjectiv, adverb 1. adjectiv fix, stabil, statornic. (O așezare permanent.) 2. adjectiv constant, invariabil, neschimbător, (livresc) imuabil. (Fenomen permanent.) 3. adjectiv continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, perpetuu, veșnic, (învechit și regional) mereu, (regional) necunten, (învechit) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă permanent între contrarii.) 4. adverb continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, pururi, veșnic, (învechit și regional) nepristan, (regional) hojma, necunten, (învechit) neapărat, nelipsit. (Se mișcă permanent.) 5. adverb continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, pururi, totdeauna, veșnic, (popular) necurmat. (Eram permanent împreună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT, -Ă adjectiv 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și substantiv neutru) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< limba franceza permanent, conform latina permanere – a rămâne mereu]. Forme diferite ale cuvantului permanent: permanent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT, -Ă adjectiv 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație permanentă (și substantiv neutru) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< limba franceza permanent, latina permanens) Forme diferite ale cuvantului permanent: permanent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT2 permanenttă (permanentți, permanentte) 1) Care există fără întrerupere; cu durată lungă; neîntrerupt; continuu. Relații permanentte. 2) Care funcționează în permanență. Consiliu permanent. /<fr. permanent Forme diferite ale cuvantului permanent: permanenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMANENT: PERMANÉNT1 permanente n. Ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată. /<fr. permanent Forme diferite ale cuvantului permanent: permanente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Permanent: Permanent ≠ efemer, sezonier, temporar, trecător, verb reflexiv:emelnic, provizoriu, schimbător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru permanent: permanént adjectiv masculin, plural permanénți; forme singular permanéntă, plural permanénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru permanent: permanént1 adjectiv masculin, plural permanénți; forme permanéntă, plural permanénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru permanent: permanént substantiv neutru, plural permanénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru permanent: permanént2 substantiv neutru, plural permanénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERMANENT' PERMPERMAFRÓSTPERMALLÓYPERMALÓIPERMANÉNTPERMANÉNȚĂPERMANENTIZÁPERMANENTIZÁREPERMANGANÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL permanent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului permanent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O așezare permanent. Fenomen permanent. O luptă permanent între contrarii. Se mișcă permanent. Eram permanent împreună. PERMANÉNT2 permanenttă permanentți, permanentte 1 Care există fără întrerupere; cu durată lungă; neîntrerupt; continuu. Relații permanentte. Consiliu permanent. PERMANÉNT1 permanente n. |
GRAMATICA cuvântului permanent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului permanent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul permanent poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE permanent? Vezi cuvântul permanent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul permanent?[ per-ma-nent ] Se pare că cuvântul permanent are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL permanent Inţelegi mai uşor cuvântul permanent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeArmată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte În expresie Ondulație permanentă = și substantivat, n = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă verb reflexiv:eme = păr cu ondulație permanentă Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă verb reflexiv:eme = păr cu ondulație permanentă Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice Ondulație permanentă și substantiv neutru = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp Ondulație permanentă și substantiv neutru = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL permanent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a băga de viu în mormânt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul permanent are forma: permanénte
