eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă orizont artificial?

Care e înțelesul expresiei orizont artificial?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "orizont artificial":
instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului





Ce inseamna expresia      ă in literatură

Sine die poezie de George Bacovia

"

Si zilele de vara
Si orizont senin...
Peste inca zece ani,"
Nihil novi ii poezie de George Bacovia

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ORIZÓNT, (rar) orizonturi, substantiv neutru

1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței pămîntului cu bolta cerească; partea cerului sau a pămîntului pe care o mărginește această linie; zare. Pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar... venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L.

7. Pe orizontul înalt și închis de culmi, soarele începea să lase trandafiri. GALACTION, O. I 211. Nava se duce, se duce Dincolo de-albastru orizont. COȘBUC, P. II 95. Pămîntul n-am zărit. Orizontul ne încinge Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, O. 137.
       • figurat Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru, pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 148. Un orizont întins și glorios se deschidea aspirațiunilor naționale. GHICA, A. 20. În urma multor pătimiri, multor nenorociri, un orizont mai senin ni se arată. KOGĂLNICEANU, S. A. 75.
       • figurat (Mai ales la plural ) Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate de înțelegere, de orientare. Lăsați să zboare-n voie Ușoara poezie

– Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie. TOPÎRCEANU, P. 309. Puterea gîndirii și-a deschis orizonturi din ce in ce mai largi și-n timp, și-n spațiu. VLAHUȚĂ, O. A. II 227.
       • Om fără orizont = om cu vederi înguste, cu concepții înapoiate.

2. Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol.
♦ (geologie) Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vîrstă, de aceeași rocă și aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. De la suprafață și pînă la trei sute de metri adîncime sînt numai straturi de cărbune, orizonturi care le străbat și transversele care merg pe lîngă pereții lor. BOGZA, vezi J. 60.
♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte, Unde noaptea e ziuă și amiaza e noapte. DEȘLIU, G. 46. La orizontul nouă, din sectorul III se vede c-a ridicat cineva podul, DAVIDOGLU, M. 33. Tot coborîm dintr-o galerie în alta, ajungem jos, la «orizont». BOGZA, Ț. 63.
♦ Subdiviziune geologică de ultimul ordin.

3. (În artele plastice și în teatru) Fundal.

– Variante: (învechit) orizónte (ODOBESCU, S. III 96), orizón (MACEDONSKI, O. I 76, EMINESCU, O. I 175, ALECSANDRI, P. A. 110, NEGRUZZI, S. I 105) substantiv neutru