eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție orizont


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Orizont [ o-ri-zont ]
VEZI SINONIME PENTRU orizont PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului orizont în mai multe dicționare

Definițiile pentru orizont din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT, (rar) orizonturi, substantiv neutru

1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței pămîntului cu bolta cerească; partea cerului sau a pămîntului pe care o mărginește această linie; zare. Pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar... venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L.

7. Pe orizontul înalt și închis de culmi, soarele începea să lase trandafiri. GALACTION, O. I 211. Nava se duce, se duce Dincolo de-albastru orizont. COȘBUC, P. II 95. Pămîntul n-am zărit. Orizontul ne încinge Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, O. 137.
       • figurat Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru, pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 148. Un orizont întins și glorios se deschidea aspirațiunilor naționale. GHICA, A. 20. În urma multor pătimiri, multor nenorociri, un orizont mai senin ni se arată. KOGĂLNICEANU, S. A. 75.
       • figurat (Mai ales la plural ) Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate de înțelegere, de orientare. Lăsați să zboare-n voie Ușoara poezie

– Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie. TOPÎRCEANU, P. 309. Puterea gîndirii și-a deschis orizonturi din ce in ce mai largi și-n timp, și-n spațiu. VLAHUȚĂ, O. A. II 227.
       • Om fără orizont = om cu vederi înguste, cu concepții înapoiate.

2. Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol.
♦ (geologie) Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vîrstă, de aceeași rocă și aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. De la suprafață și pînă la trei sute de metri adîncime sînt numai straturi de cărbune, orizonturi care le străbat și transversele care merg pe lîngă pereții lor. BOGZA, vezi J. 60.
♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte, Unde noaptea e ziuă și amiaza e noapte. DEȘLIU, G. 46. La orizontul nouă, din sectorul III se vede c-a ridicat cineva podul, DAVIDOGLU, M. 33. Tot coborîm dintr-o galerie în alta, ajungem jos, la «orizont». BOGZA, Ț. 63.
♦ Subdiviziune geologică de ultimul ordin.

3. (În artele plastice și în teatru) Fundal.

– Variante: (învechit) orizónte (ODOBESCU, S. III 96), orizón (MACEDONSKI, O. I 76, EMINESCU, O. I 175, ALECSANDRI, P. A. 110, NEGRUZZI, S. I 105) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ORIZÓNT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT, orizonturi, substantiv neutru

1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare.
       • Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului.
♦ figurat Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual.
       • locuțiune adjectiv Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate.

2. (geologie; și în sintagma orizont de sol) Strat al profilului de sol, diferențiat prin anumite însușiri specifice privind culoarea, structura, compoziția chimică etc.
♦ Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj.
♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal.

3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Variante: (învechit) orizón, orizónte substantiv neutru]

– Din latina horizon, -ntis, limba neogreacă orízon, germana Horizont, italiana orizzonte, limba franceza horizon.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ORIZÓNT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT, orizonturi, substantiv neutru

1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare.
       • Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului.
♦ figurat Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual.
       • locuțiune adjectiv Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate.

2. (geologie) Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol.
♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj.
♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal.

3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Variante: (învechit) orizón, orizónte substantiv neutru]

– Din latina horizon, -ntis, limba neogreacă orízon, germana Horizont, italiana orizzonte, limba franceza horizon.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ORIZÓNT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT substantiv neutru

1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească.
       • cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație.

2. (figurat) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual.

3. orizont de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.

4. (geologie) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține.
       • totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel.

5. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație.
       • (arheologie) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite.

6. fundal (în teatru, în pictură etc.).

7. orizont artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului. (< limba franceza , latina horizon)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



orizont
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru orizont:
*orizont n., plural urĭ (vgr. ῾orízon, ῾orizontos, despre ῾orízo, mărginesc, limitez, care vine despre ῾óros, hotar. vezi afurisesc, oropsesc, aorist, ursesc, enorie). Mare cerc care taĭe sfera în doŭă părțĭ egale (una numită emisferu superior, și alta emisferu inferior) și care are ca polĭ zenitu și nadiru. Locu unde se termină vederea noastră, unde pămîntu pare că se unește cu ceru: o corabie se arată la orizont. Plan perpendicular verticaleĭ. figurat Întinderea uneĭ acțiunĭ, uneĭ activitățĭ oare-care: orizontu spirituluĭ se lărgește cu instrucțiunea. Perspectiva viitoruluĭ: orizontu politic. pictură Fondu ceruluĭ unuĭ tabloŭ: orizonturile luĭ Chintreuil îs admirabile.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ORIZÓNT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT substantiv neutru

1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească.
       • Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului.

2. (figurat) Întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual.

3. Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, alcătuit în general din aceeași rocă.
♦ Totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel.

4. Fundal (în teatru, în pictură etc.). [Variante orizon substantiv neutru / < latina, greacă horizon, conform limba franceza horizon, italiana orizzonte].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ORIZÓNT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT orizonturi n.

1) Linie care delimitează aparent sfera cerească de suprafața globului pământesc.

2) Porțiune a suprafeței globului terestru vizibilă pe un teren deschis.

3) figurat Cerc de cunoștințe și de interese ale unui om; nivel intelectual.
       • Fără orizont cu vederi înguste; cu concepții înapoiate.

4) Subdiviziunea stratigrafică cea mai mică în cuprinsul unui etaj geologic.

5) Totalitate a construcțiilor miniere situate la același nivel.

6) (în artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat.

7) (la teatru) Decor care acoperă partea din fund a unei scene. /<lat. horison, orizontntis, limba neogreacă orízon, germana Horizont, italiana orizzonte, limba franceza horizon
Forme diferite ale cuvantului orizont: orizonturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ORIZONT
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ORIZONT:
ORIZONT, revistă bilunară de literatură, artă, cultură și gândire socială, apărută la București între 1944 și 1947 (din 1946, apare lunar). Red.-șef: Sașa Pană. Colaboratori: M.R. Paraschivescu, Ov. S. Crohmălniceanu, M. Cruceanu, A. Baranga, N.D. Cocea, Nina Cassian, P. Vintilă, E. Jebeleanu, G. Dumitrescu, Ligia Macovei,

I. Vitner, Magda Isanoș,

I. Voronca ș.a.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

ORIZONT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIZONT:
ORIZONT s.

1. zare, (astăzi rar) zariște, (popular) poala cerului. (Se vede ceva la orizont.)

2. fundal. (orizont pe scena unui teatru.)

3. (TEATRU) cicloramă. (orizont este un fundal de scenă curbat.)

4. (geologie) strat.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

orizont
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru orizont:
orizónt (orizónturi), substantiv neutru

– Zare.

– Variante învechit orizon. It. orizonte și variantă din limba franceza horizon.

– derivat orizontal, adjectiv, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului orizont: orizónturi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

orizont
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orizont:
orizónt substantiv neutru, plural orizónturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

orizont
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orizont:
orizónt substantiv neutru, plural orizónturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ORIZÓNT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ORIZÓNT:
ORIZÓNT substantiv verbal perspectivă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

orizont
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru orizont:
orizont substantiv verbal PERSPECTIVĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ORIZONT'
ORIÚNDEORIXAORIZANÍNĂORIZÓNORIZÓNTORIZONTÁLorizontalísmORIZONTALITÁTEORIZONTALIZÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orizont
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orizont dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ORIZÓNT orizonturi n.
       • Fără orizont cu vederi înguste; cu concepții înapoiate.
Horison, orizontntis, limba neogreacă orízon, germana Horizont, italiana orizzonte, limba franceza horizon.
Se vede ceva la orizont.
Se vede ceva la orizont.
Orizont pe scena unui teatru.
Orizont este un fundal de scenă curbat.



GRAMATICA cuvântului orizont?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orizont.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orizont poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul orizont sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul orizont are forma: orizónturi
VEZI PLURALUL pentru orizont la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE orizont?
Vezi cuvântul orizont desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orizont?
[ o-ri-zont ]
Se pare că cuvântul orizont are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL orizont
Inţelegi mai uşor cuvântul orizont dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Om fără orizont = om cu vederi înguste, cu concepții înapoiate
Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului
locuțiune adjectiv Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate
Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului
locuțiune adjectiv Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate
Orizont de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice
Orizont artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului
Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului
Astronomie orizont adevărat = orizont matematic; orizont matematic vezi orizont adevărat



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orizont

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Expresie a fi cu ochii în patru?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
paralizie
ansamblu de puncte, linii și suprafețe
a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenție, a se păzi bine
de-a curmezișul pieptului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app