Ce înseamnă pol magnetic terestru?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "pol magnetic terestru": punct pe suprafața pământului în care acul magnetic are poziția verticală înclinația magnetică este de 90°

" Ursuz, si cu vesnice ploi...

Cetate,- azilul ftiziei-
Nameti de la pol te cuprind...
Cetate, azi moare poetul"
Aiurea poezie de George Bacovia

" Ce-a mai fost putin ne pasa.
Au plecat polonii-n sus,
Iar plaiesii-n jos s-au dus"
Cetatea neamtului poezie de George Cosbuc

POL1, poli, substantiv masculin

1. Fiecare dintre cele două puncte extreme ale axei imaginare în jurul căreia se rotește pămîntul; prin extensie regiune din jurul acestor două puncte. Iată, într-un corn de luncă se adună oase de lupi și căprioare, schelete de paseri călătoare oprite din zborul lor spre poloneză SADOVEANU, P. M. 128. Busola drumul la pol i-arată, Află lumi nouă. ALEXANDRESCU, P. 59.
       • Pol ceresc = nordul și sudul considerate ca puncte fixe ale bolții cerești în mișcarea diurnă a astrelor.
♦ (matematică) Fiecare dintre cele două puncte în care o sferă este străpunsă de o axă care trece prin centrul ei.
♦ (matematică) Punct fix la care se raportă depărtările care caracterizează poziția unui punct într-un sistem de coordonate polare.

2. (fizică) Fiecare dintre cele două puncte de aplicație ale forțelor de sensuri contrare care acționează asupra unor corpuri cînd acestea se găsesc în anumite cîmpuri de forțe.
♦ Pol electric pozitiv sau negativ = fiecare, dintre cele două puncte care sînt centrele de sarcină electrică pozitivă sau negativă ale unui mic corp, fiind punctele de aplicație ale forțelor care acționează asupra corpului cînd acesta se găsește într-un cîmp electric. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte în care se aplică forțele care acționează asupra unui magnet cînd acesta se găsește într-un cîmp magnetic; b) partea unui corp din care ies sau în care intră liniile de cîmp ale inducției magnetice.
♦ (Impropriu) Fiecare dintre cei doi electrozi ai unei cuve de electroliză sau fiecare dintre cele două conductoare solide ale unei pile electrice. Electrozii unei baterii dezvoltă oxigen la polul pozitiv și hidrogen la polul negativ.

3. figurat Fiecare dintre punctele aflate la două extremități, opuse imul altuia. Cu toate că se aflau la doi poli opuși ai vieții sociale și ai înfățișării fizice, uncheșul meu Haralambie și acea femeie tînără mi se părea că au midte asemănări. SADOVEANU, N. forme 176.- plural și: (învechit, n.) poluri (ALEXANDRESCU, M. 47).