eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pol


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Pol [ pol ]
VEZI SINONIME PENTRU pol PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului pol în mai multe dicționare

Definițiile pentru pol din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POL:
POL1, poli, substantiv masculin

1. Fiecare dintre cele două puncte extreme ale axei imaginare în jurul căreia se rotește pămîntul; prin extensie regiune din jurul acestor două puncte. Iată, într-un corn de luncă se adună oase de lupi și căprioare, schelete de paseri călătoare oprite din zborul lor spre poloneză SADOVEANU, P. M. 128. Busola drumul la pol i-arată, Află lumi nouă. ALEXANDRESCU, P. 59.
       • Pol ceresc = nordul și sudul considerate ca puncte fixe ale bolții cerești în mișcarea diurnă a astrelor.
♦ (matematică) Fiecare dintre cele două puncte în care o sferă este străpunsă de o axă care trece prin centrul ei.
♦ (matematică) Punct fix la care se raportă depărtările care caracterizează poziția unui punct într-un sistem de coordonate polare.

2. (fizică) Fiecare dintre cele două puncte de aplicație ale forțelor de sensuri contrare care acționează asupra unor corpuri cînd acestea se găsesc în anumite cîmpuri de forțe.
♦ Pol electric pozitiv sau negativ = fiecare, dintre cele două puncte care sînt centrele de sarcină electrică pozitivă sau negativă ale unui mic corp, fiind punctele de aplicație ale forțelor care acționează asupra corpului cînd acesta se găsește într-un cîmp electric. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte în care se aplică forțele care acționează asupra unui magnet cînd acesta se găsește într-un cîmp magnetic; b) partea unui corp din care ies sau în care intră liniile de cîmp ale inducției magnetice.
♦ (Impropriu) Fiecare dintre cei doi electrozi ai unei cuve de electroliză sau fiecare dintre cele două conductoare solide ale unei pile electrice. Electrozii unei baterii dezvoltă oxigen la polul pozitiv și hidrogen la polul negativ.

3. figurat Fiecare dintre punctele aflate la două extremități, opuse imul altuia. Cu toate că se aflau la doi poli opuși ai vieții sociale și ai înfățișării fizice, uncheșul meu Haralambie și acea femeie tînără mi se părea că au midte asemănări. SADOVEANU, N. forme 176.- plural și: (învechit, n.) poluri (ALEXANDRESCU, M. 47).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



POL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POL:
POL1, poli, substantiv masculin

1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice; prin extensie regiunea din jurul acestor două puncte.
       • Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care prelungirea axei de rotație a pământului, trecând prin cei doi poli tereștri, intersectează sfera cereasca. Pol magnetic terestru = punct pe suprafața pământului în care acul magnetic are poziția verticală (înclinația magnetică este de 90°).

2. (matematică) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera.

3. (fizică) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți.
       • Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice.

4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer, sau invers.

5. Parte componentă a unei mașini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii.

6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior.

7. figurat Fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la două extremități opuse.

– Din limba franceza pôle, latina polus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POL:
POL1, poli, substantiv masculin

1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a Pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice; prin extensie regiunea din jurul acestor două puncte.
       • Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție ale axei Pământului cu sfera cerească. Pol magnetic terestru = punct pe suprafața Pământului în care acul magnetic are poziția verticală (înclinația magnetică este de 90°).

2. (matematică) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera.

3. (fizică) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți.
       • Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice.

4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer sau invers.

5. Parte componentă a unei mașini electrice care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii.

6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior.

7. figurat Fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la două extremități opuse.

– Din limba franceza pôle, latina polus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POL:
POL substantiv masculin

1. (matematică) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera.
♦ Originea unui sistem de coordonate polare.

2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.
♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor.

3. (fizică) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric.

4. (figurat) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [plural poli, (substantiv neutru) poluri. / < limba franceza pôle, conform germana Pol < latina polus, greacă polos < polein

– a se întoarce, a se învârti].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



POL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POL:
POL1 substantiv neutru

1. (matematică) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera.
♦ origine a unui sistem de coordonate polare.

2. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.
pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească.

3. (fizică) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric.

4. (matematică) punct singular al unei transformări geometrice.

5. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii.

6. (figurat) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități. (< limba franceza pôle, latina polus, greacă polos)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

POL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POL:
POL1 poli m.

1) geografie Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele (de nord și de sud) ale axei de rotație a Pământului.

2) Regiune situată în jurul acestor puncte. polul nord. polul sud.
       • pol ceresc fiecare dintre punctele de intersecție a axei Pământului cu sfera cerească.

3) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet.

4) matematică Fiecare dintre cele două puncte de intersecție a unei sfere cu diametrul ei.

5) fizică Fiecare dintre extremitațile unui circuit electric, una cu sarcină pozitivă, iar cealaltă cu sarcină negativă.

6) figurat Parte extremă, opusă a ceva. polii unei discuții. /<fr. pôle, latina polus
Forme diferite ale cuvantului pol: poli

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

POL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POL:
POL poli, substantiv masculin (Familiar) Monedă sau hîrtie-monedă de douăzeci de lei; prin extensie suma de douzeci de lei. Cît iți dă omul de oaie?... Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. Ți-ar prinde bine doi poli pe zi. SAHIA, N. 101.
♦ (Învechit) Monedă de aur de douăzeci de lei; napoleon. In lumina lămpii licări o clipită, atîrnat de gîtul ei, un pol vechi de aur. DUMITRIU, N. 233.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POL:
POL2, poli, substantiv masculin Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei, care a circulat în țara noastră; douăzeci de lei.
♦ Nume dat mai multor monede rusești și franțuzești (de aur) care au circulat în țările române în secolul XIX; napoleon.

– Din limba rusă poloneză

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POL:
POL2 poli m. învechit

1) Monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu circulație și în alte țări europene.

2) Monedă rusească egală cu jumătate de sorocovăț.

3) fam. Monedă sau bancnotă de douăzeci de lei. /cf. limba rusă pol
Forme diferite ale cuvantului pol: poli

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

POL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POL:
POL2, poli, substantiv masculin Monedă sau bancnotă de douăzeci de lei, care a circulat în România.
♦ Nume dat mai multor monede rusești și franțuzești (de aur) care au circulat în Țările Române în secolul XIX; napoleon.

– Din limba rusă poloneză

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POL
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru POL:
POL2 (< limba rusă) substantiv masculin

1. Denumire a unor monede străine care au circulat și pe teritoriul României în secolul 19 (p. rusesc, pol franțuzesc).

2. Monedă sau bancnotă de 20 de lei care a circulat în România.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

pol
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru pol:
pol, poli, substantiv masculin

– Monedă în valoare de 20 de lei. Numele mai multor monede rusești și franțuzești (de aur) care au circulat și în țările române; napoleon.

– Din limba rusă pol (DEX, MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

pol
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pol:


3) pol adjectiv fix (vechea slavă polĭ). Vechĭ. Jumătate, semi-: pol leŭ (½ de leŭ), doĭ pol anĭ (2 anĭ și ½), pol veac (50 de anĭ), polspanc.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

pol
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pol:
pol (imperial) m. monedă rusească de aur în valoare de 20 franci: am câștigat trei poli CAR. [Scurtat din (na)pol(eon)].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POL:
POL substantiv (fizică)

1. (învechit) punct. (pol al magnetului.)

2. pol pozitiv = anod, (învechit) placă.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

POL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POL:
POL3 substantiv (învechit) Jumătate (dintr-un întreg, dintr-o unitate).

– Din limba slavă (veche) polŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POL:
POL3 substantiv neutru (învechit) Jumătate (dintr-un întreg, dintr-o unitate).

– Din limba slavă (veche) polŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

pol
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pol:
pol1 (terestru/electric; sumă de bani) substantiv masculin, plural poli
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pol
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pol:
pol (terestru, electric, monedă) substantiv masculin, plural poli
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pol
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pol:
pol2 (jumătate) (învechit) substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pol
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pol:
pol (jumătate) substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

POL
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POL:
POL substantiv verbal jumătate.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

pol
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pol:
pol substantiv verbal JUMĂTATE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'POL'
pókerPOKHARAPOKORNÝPOLPOL- 1.POLAPOLÁBĂPOLACHIURÍEPOLADA

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pol
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pol dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
POL1 poli m.
Polul nord.
Polul sud.
       • pol ceresc fiecare dintre punctele de intersecție a axei Pământului cu sfera cerească.
Polii unei discuții.
POL2 poli m.
Pol al magnetului.
Pol al magnetului.



GRAMATICA cuvântului pol?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pol.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pol poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul pol sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul POL are forma: poli
VEZI PLURALUL pentru pol la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE pol?
Vezi cuvântul pol desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pol?
[ pol ]
Se pare că cuvântul pol are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL pol
Inţelegi mai uşor cuvântul pol dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Pol ceresc = nordul și sudul considerate ca puncte fixe ale bolții cerești în mișcarea diurnă a astrelor
♦ Pol electric pozitiv sau negativ = fiecare, dintre cele două puncte care sînt centrele de sarcină electrică pozitivă sau negativă ale unui mic corp, fiind punctele de aplicație ale forțelor care acționează asupra corpului cînd acesta se găsește într-un cîmp electric
Pol magnetic = a fiecare dintre cele două puncte în care se aplică forțele care acționează asupra unui magnet cînd acesta se găsește într-un cîmp magnetic; b partea unui corp din care ies sau în care intră liniile de cîmp ale inducției magnetice
Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care prelungirea axei de rotație a pământului, trecând prin cei doi poli tereștri, intersectează sfera cereasca
Pol magnetic terestru = punct pe suprafața pământului în care acul magnetic are poziția verticală înclinația magnetică este de 90°
Pol electric pozitiv sau negativ = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice
Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție ale axei Pământului cu sfera cerească
Pol magnetic terestru = punct pe suprafața Pământului în care acul magnetic are poziția verticală înclinația magnetică este de 90°
Pol electric pozitiv sau negativ = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice
♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor
♦ pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească
Pol pozitiv = anod, învechit placă
Pol pozitiv = anod, învechit placă



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pol

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Dacă sau de nu curge, pică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
arcul de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune
spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular
chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
malarioterapie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app