eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă popular, urmat de determinări care arată felul, scopul dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care-și exercită meseria anumiți meseriași: a scaun de doage?

Care e înțelesul expresiei popular, urmat de determinări care arată felul, scopul dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care-și exercită meseria anumiți meseriași: a scaun de doage?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "popular, urmat de determinări care arată felul, scopul dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care-și exercită meseria anumiți meseriași: a scaun de doage":
scăunoaie; b scaun de cioplit





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Iata-i to i, porni i sa ieie nemurirea cu asalt:
Pentru ei nu-i poarta-nchisa, =i nici scaun prea inalt.
Sunt batr`ni cu barbe albe, tineri fara de muste i,"
Delendum poezie de Alexandru Vlahuta

"
Din scaun repede se scoala
Cu un pahar de vin in mana"
Pacatoasa poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SCÁUN, scaune, substantiv neutru

I.

1. Mobilă, cu sau fără spetează,făcută pentru a ședea pe ea o singură persoană. Scamatorul, urcat pe scaunul lui, părea că se clatină. SAHIA, N. 69. Cerceta cu ochii cele trei scaune de paie. VLAHUȚĂ, O. A. III 19.
       • Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în trecut, era așezat cel supus torturii. (Glumeț) Două ore împietrise neclintită pe scaunul de supliciu al coaforului, cu fire și cîrlige electrice în păr. C. PETRESCU, C. vezi 169. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaților la moarte.
       • Expresia: Cu scaun la cap vezi cap1 (I 4).
♦ figurat Locul și funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări elective. Scaunul de deputat îi era, așadar, indiferent. Nici nu-l ceruse, nici nu-l aștepta. C. PETRESCU, Î. II 134. Nu mai văd eu scaun în... sinod, cît hăul. CONTEMPORANUL, IV

7.
♦ Bancă, de obicei fără spetează, pe care pot ședea mai multe persoane. Ne aduce un scaun nou și lung, și, după ce-a întrebat de dascăl, care cum ne purtăm, a stat puțin pe gînduri, apoi a pus nume scaunului «Calul Bălan». CREANGĂ, A.

2. 2. Faptul de a elimina materiile fecale; excrementele eliminate.

3. (Învechit și arhaizant) Tron; prin extensie funcția și autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. Încheieturile lui sînt prinse. DELAVRANCEA, A. 54. Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. A. 156. De acum să vedeți voi certe, Lupte, verb reflexiv:ajbe-ntre boieri Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. A. 94.
       • Expresia: A ridica, a înălța, a pune (sau a se urca, a veni) în scaun = a aduce (sau a veni) la domnie, a (se) face domn. Să vestești tuturora... că ieri am pus pe Bogdan pe scaunul Moldovei. DELAVRANCEA, A. 141. Tu ai să te urci pe scaunul împărăției mele, fiindcă eu n-am moștenitor pînă acum. ISPIRESCU, L. 31. Fu cel dintîi prinț care veni în scaun însoțit de o mulțime de greci. BĂLCESCU, O. I 69. A se coborî din scaun = a abdica de la tron.

4. figurat (Învechit și arhaizant) Reședința monarhului sau a cîrmuirii; capitala unui stat. În toamna anului 1869, cam pe la sfîrșitul lui septembrie, Eminescu pornea spre scaunul cesaro-crăiesc. CĂLINESCU, E. 159. Făcea poftire... crailor, voievozilor și boierilor, înștiințîndu-i cu cărți de țeremonia domnească din scaunul Sucevei. SADOVEANU, forme J. 346. Înainte verb reflexiv:eme scaunul era la Ieși, bre! numai de la Cuza încoace s-a mutat scaunul la București. spaniolă POPESCU, M. G. 76.
       • Sfînlul Scaun sau Scaunul apostolic (sau pontifical) = reședința papei; prin extensie papalitatea.
♦ (istorie) Circumscripție teritorială, politică și administrativă a sașilor și a secuilor din Transilvania, în cadrul organizației de stat austro-ungare. De pe la Jiu încoace, pînă la scaunele săsești din Sebeș, din Sibiu și din Brașov... strejuiau vestiții moți. ODOBESCU, S. III 524. Secuii... erau împărțiți în scaune și aveau o organizație cu totul democratică. BĂLCESCU, O. II 209.

5. figurat (Învechit și arhaizant, adesea determinat prin «de judecată», «al judecății») Instanță judecătorească; tribunal. Poate ar fi fost vinovat împăratul... căci ar fi tăiat pe copil fără să facă cercetare și fără să-l aducă la scaun de judecată. SADOVEANU, despre P. 139.

II.

1. (Învechit și popular) Butuc sau masă specială pe care se taie carnea la măcelărie; prin extensie măcelărie. La bărbat întins se duse și la scaun îl găsi, Căci casap era cu breasla. CONTEMPORANUL, I 510. Alaiul... trecu și prin piața mare, unde șetrele precupeților, scaunele măcelarilor și tarabele gelepilor... erau închise în ziua aceea. ODOBESCU, S. I 109.

2. (Popular, urmat de determinări care arată felul, scopul) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care-și exercită meseria anumiți meseriași: a) scaun de doage = scăunoaie; b) scaun de cioplit = bedreagul rotarului; c) scaun de spițe = cobilă.

3. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, mașini sau organe de mașini. Asaltul începu. Tunurile așezate pe scaune de lemn băteau necontenit cetatea. NEGRUZZI, S. I 173.

4. Schelet alcătuit din bare de lemn, care susțin învelitoarea unui acoperiș.

5. (Popular) Fiecare dintre părțile spicului care susțin cîte un bob. Spicul se alcătuiește din grăunte sau boabe așezate fiecare în rînduri, fiecare grăunte stînd într-un scaun al său. PAMFILE, A. R. 96.
       • Expresia: (Rar, despre cereale) A băga scaun = a lega. Grîul băgase scaun și ajungea la genunchi. SANDU-ALDEA, U. P. 57.

6. Placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș.

7. Mică platformă în vîrful unei scări, de unde e observat și pîndit vînatul de către vînători.