eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă practică judiciară?

Care e practică judiciară?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "practică judiciară":
ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si, intoreindu-se satisfacut, imi arata pusa linga perete o perna lunga, un soi de sul zvelt si mladios, imbracat in pinza alba, care se odihnea in patul meu. Am ramas o clipa zapacit
- E chiar cea pregatita pentru dumneavoastra, noua si din material cu totul proaspat. Nu a mai folosit-o nimeni, cum se practica in alte hotele.
"
Fata din Java poezie de Vasile Voiculescu

" A doua zi, simbata, in zori, ma pregateam sa trec in odaia mea, decis. Prietenul m-a oprit si mi-a spus multe, intre care ca sint, ceea ce stiam, fabula satului. Am mai aflat pe deasupra si credinta lui, ca sint vrajit. Margarita auzise blestemele mele impotriva vrajitorilor si se razbuna asupra mea in chipul acesta. Am gasit putere sa-mi schimonosesc obrazul a ris. El nu s-a dat batut. Mi-a vorbit de realitatea fenomenului, de vibratii si unde, pe care fiecare din noi le emanam. Mi-a adus pilda celebra a celor doua persoane radiodifuzoare omenesti de la Bratislava, care uimisera lumea pe vremea aceea; mi-a vorbit multa vreme de potrivirea asta intre fenomenele pricinuite de vibratii.
Vraja? E destul ca printr-o practica oarecare si aici e farmecul - pe lungimea de unda a vibratiei tale, sa se adapteze unda unei alte vointe, rea sau binefacatoare, pentru ca vraja sa se si inscauneze. Ce e, la urma urmei, sugestia? hipnotismul? O lupta intre vibratiile a doua vointe adversare.
Ascultam dus Si deodata gindul unei asemenea vraji mi-a intrat in cap. De ce nu as incerca? Oh, daca ar fi posibil sa-mi imbuc gindurile, dorurile, tremurul meu in fiinta ei, sa i le impartasesc, ca unui aparat de radio Numai cine este cel care stie sa suceasca butonul la punctul anumit? Vrajitorul, numai el poate, sustinea prietenul."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRÁCTICĂ, practici, substantiv feminin

1. Acțiunea de a practica; practicare; prin extensie deprindere, obicei. Se tînguie că s-a realizat prea puțin... că, de pildă, nu s-au schimbat practicile speculei, șperțului. SADOVEANU, E. 20.
       • Expresia: A pune în practică = a aplica. Se plîng unii că regimul constituțional este cauza că nu merg lucrurile; dar principiile constituționale s-au pus oare în practică? BOLINTINEANU, O. 440.

2. Activitate generală a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. Sindicatele sînt, pentru masele largi muncitorești, școala elementară a. practicii de organizare și educare politică. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1320. vezi

I. Lenin ne învață că practica este criteriul care stabilește adevărul și determină legătura cu obiectul de care omul are nevoie. vezi limba română mai 1953, 199.

3. Exercitare a unei profesiuni, profesare a unei științe, a unei arte etc. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască docunente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132. (Drept de) liberă practică = drept acordat de minister unui doctor în medicină (pe baza diplomei și, în unele cazuri, a unui examen) de a practica în mod legal medicina.

4. Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobîndite într-un domeniu oarecare; stagiul pe care-1 face un student sau un elev al unei școli tehnice într-o fabrică, într-o mină, într-o întreprindere, într-un spital etc. Are ocazie să facă și puțină practică, ajutînd inginerului la măsurătoarea de a doua zi. BUJOR, S. 117.