eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție practica


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Practică [ prac-ti-că ]
VEZI SINONIME PENTRU practică PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului practica în mai multe dicționare

Definițiile pentru practica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a practica
Verbul: a practica (forma la infinitiv)
A practica conjugat la timpul prezent:
  • eu practic
  • tu practici
  • el ea practică
  • noi practicăm
  • voi practicați
  • ei ele practică
VEZI VERBUL a practica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRÁCTICĂ, practici, substantiv feminin

1. Acțiunea de a practica; practicare; prin extensie deprindere, obicei. Se tînguie că s-a realizat prea puțin... că, de pildă, nu s-au schimbat practicile speculei, șperțului. SADOVEANU, E. 20.
       • Expresia: A pune în practică = a aplica. Se plîng unii că regimul constituțional este cauza că nu merg lucrurile; dar principiile constituționale s-au pus oare în practică? BOLINTINEANU, O. 440.

2. Activitate generală a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. Sindicatele sînt, pentru masele largi muncitorești, școala elementară a. practicii de organizare și educare politică. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1320. vezi

I. Lenin ne învață că practica este criteriul care stabilește adevărul și determină legătura cu obiectul de care omul are nevoie. vezi limba română mai 1953, 199.

3. Exercitare a unei profesiuni, profesare a unei științe, a unei arte etc. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască docunente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132. (Drept de) liberă practică = drept acordat de minister unui doctor în medicină (pe baza diplomei și, în unele cazuri, a unui examen) de a practica în mod legal medicina.

4. Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobîndite într-un domeniu oarecare; stagiul pe care-1 face un student sau un elev al unei școli tehnice într-o fabrică, într-o mină, într-o întreprindere, într-un spital etc. Are ocazie să facă și puțină practică, ajutînd inginerului la măsurătoarea de a doua zi. BUJOR, S. 117.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PRACTICĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRÁCTICĂ, practici, substantiv feminin

1. Practicare, prin extensie deprindere, obicei, rutină.

2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv.
       • Locuţiune adverbiala În practică = în mod concret, în realitate.
       • Expresia: A pune în practică = a aplica.

3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte.
       • Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete.

4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică.
♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție.

5. (Mai ales la plural ) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe.

– Din germana Praktik, limba franceza pratique.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRACTICĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRÁCTICĂ, practici, substantiv feminin

1. Practicare, prin extensie deprindere, obicei, rutină.

2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv.
       • Locuţiune adverbiala În practică = în mod concret, în realitate.
       • Expresia: A pune în practică = a aplica.

3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte.

4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică.
♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție.

5. (Mai ales la plural ) Ceremonie, manifestare exterioară de cult.

– Din germana Praktik, limba franceza pratique.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRACTICĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRÁCTICĂ practicaci forme

1) Activitate volitivă care vizează un rezultat concret; acțiune de transformare a lumii.

2) Mod concret de exercitare a unei activități. practicaca vieții.

3) Ansamblu de metode și procedee aplicate în anumite condiții concrete.

4) Ansamblu de deprinderi concrete dobândite în procesul exercitării unei profesii sau specialități; experiență.

5) Proces de aplicare și de verificare într-un domeniu de activitate a cunoștințelor teoretice acumulate prin studiu. [G.-D. practicii] /<germ. Praktik, limba franceza pratique
Forme diferite ale cuvantului practica: practicaci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



PRACTICĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRÁCTICĂ substantiv feminin

1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale.
♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare.

2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv.

3. Experiență, rutină.

4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [plural -ci. / conform germana Praktik, limba franceza pratique < latina practicus, greacă praktikos].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PRACTICA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ, práctic, verb

I. tranzitiv

1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa.

2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea.
       • reflexiv pasiv Se practică un anumit procedeu.
♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete.

3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult.

– Din limba franceza pratiquer (după practică).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRACTICA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ, práctic, verb

I. tranzitiv

1. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.

2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea.
       • reflexiv pasiv Se practică un anumit procedeu.
♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete.

– Din limba franceza pratiquer (după practică).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

practică
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru practică:
practică forme

1. aplicarea, întrebuințarea regulelor și principiilor unei arte sau științe, în opozițiune cu teoria;

2. exercițiu: practica binelui;

3. experiență căpătată prin exercițiu: are multă practică;

4. datină particulară: a cunoaște practicele unei țări;

5. ceremonii, acte exterioare relative la cult.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRACTICA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ, práctic, verb

I. tranzitiv A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu... vezi profesa. Pictura de gen a fost larg practicată și de pietoni noștri realiști.
       • absolut Domnul Misirliu, deputat liberal, era jurist. Nu practica. DUMITRIU, B. forme 122.
♦ A pune în practică, a aplica. Practică sportul.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRACTICA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICA verb

1. a exercita, a face, a profesa, (învechit) a metahirisi, a profesui. (A practica o meserie frumoasă.)

2. a cultiva. (A practica pamfletul.)

3. a juca. (practica tenisul de doi ani.)

4. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) utiliza. (Un obicei care se practica de mult timp.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

practică
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru practică:
practică substantiv verbal ABILITATE. CAPACITATE. COMPETENȚĂ. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ. VALOARE. verb reflexiv:EDNICIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PRACTICĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRACTICĂ s.

1. aplicare. (Punere în practica.)

2. (juridic) procedură. (practica juridică.)

3. exercițiu, (rar) deprindere. (Are multă practica în acest domeniu.)

4. experiență, rutină, (învechit) ispită, ispitire. (Cunoaște ceva din practica.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PRACTICĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRACTICĂ:
PRÁCTICĂ s.

1. vezi aplicare.

2. vezi procedură.

3. exercițiu, (rar) deprindere. (Are multă practica în acest domeniu.)

4. vezi experiență.

5. vezi datină.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

PRACTICA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ verb

I. trecut A pune în practică.
♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. práctic. / conform limba franceza pratiquer, germana praktizieren].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PRACTICA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ verb

1. vezi profesa.

2. vezi cultiva.

3. vezi juca.

4. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) utiliza. (Un obicei care se practica de mult timp.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

practica
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru practica:
practicá, practicále, substantiv feminin (învechit)

1. proces-verbal.

2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizație de a face negoț.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PRACTICA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ verb trecut a pune în practică.
       • a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (după limba franceza pratiquer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

practica
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru practica:
practicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu práctic, persoana a treia singular: el / ea și plural práctică
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

PRACTICA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRACTICA:
PRACTICÁ verb vezi aplica, folosi, întrebuința, utiliza.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

practica
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru practica:
practica verb vezi APLICA. FOLOSI. ÎNTREBUINȚA. UTILIZA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

practică
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru practică:
práctică substantiv feminin, genitiv dativ articulat prácticii; plural práctici
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

practică
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru practică:
práctică substantiv feminin, genitiv dativ articulat prácticii; plural práctici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

practica
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru practica:
practicá (a practica) verb, indicativ prezent 3 práctică
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PRACTICA'
PRĂCIPRACRÍTprăcșórPRÁCTICPRACTICÁPRACTICÁBILPRACTICABILITÁTEPRACTICÁNTpracticántă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL practica
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului practica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PRÁCTICĂ practicaci forme 1 Activitate volitivă care vizează un rezultat concret; acțiune de transformare a lumii.
Practicaca vieții.
A practica o meserie frumoasă.
A practica pamfletul.
Practica tenisul de doi ani.
Un obicei care se practica de mult timp.
Punere în practica.
Practica juridică.
Are multă practica în acest domeniu.
Cunoaște ceva din practica.
Are multă practica în acest domeniu.
Un obicei care se practica de mult timp.
Practicá a practica verb, indicativ prezent 3 práctică.



GRAMATICA cuvântului practica?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului practica.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul practica poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul practica sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul practica se conjugă: ei ele práctică
  • group icon La plural substantivul practică are forma: práctici
VEZI PLURALUL pentru practica la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE practică?
Vezi cuvântul practică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul practică?
[ prac-ti-că ]
Se pare că cuvântul practică are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL practica
Inţelegi mai uşor cuvântul practica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A pune în practică = a aplica
Drept de liberă practică = drept acordat de minister unui doctor în medicină pe baza diplomei și, în unele cazuri, a unui examen de a practica în mod legal medicina
Locuţiune adverbiala În practică = în mod concret, în realitate
A pune în practică = a aplica
Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete
Locuţiune adverbiala În practică = în mod concret, în realitate
A pune în practică = a aplica



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL practica

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ganglioni cerebroizi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane
tei pucios, tei roșu pădureț; tei roșu pădureț vezi tei roșu
ganglioni care la unele animale inferioare, ca insectele, au aceeași funcție ca sistemul nervos central la animalele superioare
haine confecționate care se pot cumpăra direct din magazin
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app