Ce înseamnă reflexiv a i se dezumfla buzunarele?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "reflexiv a i se dezumfla buzunarele": a rămâne fără bani, cu buzunarele goale

" intr-o noapte pornisem colindarea pe furtuna. Batea austru] si norii alergau cu coarnele in luna. o doborau, o luau in picioare si o calcau pina raminea numai tandari printre copitele lor involburate De ajuns sa pot umbla si sa zaresc pasarea ce m-a intimpinat de cum am iesit pe poarta, masurindu-mi calea. De data asta umbra isi schimbase jocul. in loc sa mi se astearna ca de obicei in fata, acum se ridica dinaintea mea, trecea inapoi peste mine, lasindu-ma in urma. S-a tesut astfel fara ragaz, de zeci de ori, cu o insistenta atit de inviersunata, ca m-am oprit. Prea trecea ca o sageata aratatoare trasa in vazduh de mina nevazuta, parca inadins tacind semn spre indarat. M-am supus aprigului ci indemn si m-am intors, luind drumuKnapoi. N-aveam de altfel nici o tinta. Am iesit afara din sat cu pasarea, tisnindu-mi acum, pas cu pas, inainte. Ciurdele de nori, alungate de vint, se risipisera si o lumina indoielnica impaienjenea intinderile, schimonosind contururile, strimbind perspectivele. Am mers astfel grabit citiva kilometri pustii, numai in tovarasia umbrei. Cine ma chema cu atita arzime? N-aveam iubita, si totusi pasarea ma calauzea, ca si cum un suflet in cumpana cumplita ma striga la el Tocmai treceam podul peste Valea-Seaca.
Deodata, in departare mi s-a parut ceva, un trunchi lungit. Iteala pasarii se intetise. M-am apropiat. Trintit cu fata in sus, un om zacea in mijlocul drumului. 1 se deosebeau camasa alba, trunchiul voinic, miinile rastignite in laturi, picioarele cu genunchii indoiti. La citiva stinjeni, un cal, cu saua pe el, rontaia iarba pe marginea santului. Cind m-a simtit a intors capul si a nechezat bucuros. Dam sa cred ca e un betiv si ma pregateam sa-l ocolesc, cind am vazut deslusit cum pasarea s-a coborit pe trupul dezbracat si i s-a asezat pe latura stinga. S-a lipit acolo, pata inchisa pe albul camasii Eram in toata firea si tare de inger, dar m-am infiorat. Cind am sosit linga om, pasarea se strecura si se facu nevazuta in el. Un interes teribil ma cuprinse: nu m-am putut stapini, m-am aplecat si am ingenuncheat sa vad pe unde. in stinga se deschidea o rana mare, cascata ca o gura, care ducea in adinc, ca in fundul unei mine, in inima Cind pasarea patrunse acolo, ranitul s-a miscat, a suspinat greu si a cascat ochii, alte gauri funebre scobite in chipul innegrit. Apoi se inchisera la loc. Umbra pasarii se ivise iar. Iesise din el? Cum am zarit-o, am stiut, tara sa ma gindesc, ca omul isi dase sufletul. Obrajii i se scofilcira, gura i se ingropa intre dinti, pieptul i se dezumfla si cazu cu un horcait prelung, care rasufla pe vrana ranii cu bolboroseli de singe amestecate cu basici de aer.
Cum priveam ingrozit, m-a spintecat deodata un fulger de amintire: o traire atit de in adinc si asa de fantastic de repede, incit, inainte de a o prinde, s-a si stins, o si uitasem. Toata cazna de a o aduce inapoi a fost zadarnica. Privea pe mort? Pe mine? Fusese un amestec atit de strins si tainic, ca nu era chip sa-l dezbin. Lasase numai in urma o dira arsa, cum lasa in inima pomilor trasnetul."
Lipitoarea poezie de Vasile Voiculescu

"Comisarul, incurcat, nu stia ce sa mai faca.
Simtea ca se dezumfla incerca o lovitura directa
Se infipse triumfator in rabin ciocanind fiecare cuvint ca intr-o apostrofa de invinuire."
Sacul cu cartofi poezie de Vasile Voiculescu

DEZUMFLÁ, dezúmflu, verb

I.

1. tranzitiv (Cu privire la un obiect care este umflat sau la o ființă ori o parte a corpului ei care este inflamată) A face să nu mai fie umflat, a face să-și recapete volumul normal. Am dezumflat un cauciuc.
       • reflexiv Abdomenul s-a dezumflat. ▭ Vita se dezumflă și scapă. ȘEZ. III 203. (expresie) A i se dezumfla buzunarele = a rămîne fără bani, cu buzunarele goale. Peste oceane, spumegă fiarele, Vînzătorii de inimi, negustorii de viață! Li se dezumflă treptat buzunarele. DEȘLIU, G. 57.

2. reflexiv figurat (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare provocată de entuziasm, mînie etc.; (despre anumite manifestări sufletești ale omului) a se potoli, a scădea. Entuziasmul i se dezumflă pe locuțiune GALAN, Z. R. 145. Cînd întîlnea o cît de slabă rezistență... Dumitrescu se dezumfla, își bătea cizma cu cravașa, își mușca mustața și schimba vorba. PAS, Z. III 25. Nea Ghiță a verb reflexiv:ut să mă omoare, dar pe urmă s-a dezumflat. SADOVEANU, M. C. 79.
       • (Cu determinări introduse prin prepoziție «de») Mînecuță s-a dezumflat de veninul mîniei și a izbucnit și el în rîs. SADOVEANU, P. M. 27.