eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă regional a da pe cineva în burduful dracului?

Care e înțelesul expresiei regional a da pe cineva în burduful dracului?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "regional a da pe cineva în burduful dracului":
a nu se mai interesa de cineva



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sufletul si-l dea din oase,
Si batea-n burduf cu cotul,
Betejindu-se cu totul."
TRENTAROSUL poezie de Nicolae Bucur Manatorul

" Raspunsul mi-a dat prilej sa-mi indrept greseala si sa restabilesc cu perfidie situatia de incredere, cordialitate si devotament de mai inainte. Am asigurat-o ca daca, Doamne fereste, ar fi vreodata suferinda, mi-as inchina toata viata s-o ingrijesc si s-o tamaduiesc. Ea ma asculta rosind si palind rind pe rind. Pe fata ei citeam multumirea. Nu mai tinea mina pe inima, cum facuse pina atunci.
Pe masura ce ne apropiam de lasi, se innopta. Multimea din tren se ingrosa. Veneau la nu stiu ce congres din capitala Moldovei. Compartimentul nostru era burduf de calatori de alte clase, galagiosi, nedisciplinati, grosolani, dind unul peste altul. D-na X ii privea cu anxietate si se alatura din ce in ce mai strins de mine.
- Doamne, ce m-as fi facut singura tot drumul asta! ofta ca privindu-ma recunoscatoare."
Farsa poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BURDÚF, burdufuri, substantiv neutru

1. Sac primitiv făcut din pielea (uneori din stomacul) unui animal (capră, oaie, bivol),. în care se păstrează sau se transportă brînză, făină, apă etc. Ți-a adus matale un burduf de brînză prima întîi. SADOVEANU, N. forme

10.
       • figurat Burdufuri mari de apă ridică norii suri. LESNEA,

I. 30.
       • Expresia: Brînză bună în burduf de cîine vezi brînză. Burduf de carte = foarte învățat, tobă de carte. (Neobișnuit la plural ) Grași pedanți, burdufi de carte și de-nvățătură goi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. A se face burduf (de mîncare) = a mînca foarte mult, a se ghiftui. Se puse deci la mîncare și cum fu lipit de foame... se sătură de se făcu burduf. RETEGANUL, P. I 64. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strîns, îneît să nu se mai poată mișca; a lega cobză. Au hotărît să lege burduf bou cu bou și să-i urce în vagon pe brațe, GALAN, Z. R. 162. A da pe cineva în burduful dracului = a lăsa pe cineva în voia lui, a nu-și mai bate capul cu cineva. Și așa, de la o verb reflexiv:eme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului și l-au lăsat pe sama lui. CREANGĂ, P. 142.

2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. Burduful armonicii.
       • (Prin analogie) Aparat de fotografiat cu burduf.

2. Acoperitoare de piele care, în timp de ploaie, apără picioarele celor din trăsură. O birjă, cu coșul ridicat și cu burduful tras, se oprește din goana mare dinaintea ospătăriei. CARAGIALE, M. 71.
♦ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei.

4. Perete ondulat de piele sau de pînză (cauciucată) așezat pe laturile punții de comunicație între două vagoane de călători.

5. Pielea de bășică uscată care, pe verb reflexiv:emuri, se întrebuința în locul geamurilor.- plural și: burdufe (DELAVRANCEA, S. 125), (substantiv masculin, neobișnuit, în expresie) burdufi.

– Variante:(Moldova) burdúh (SBIERA, P. 178), burdușe (TOMA, C. vezi 302, ISPIRESCU, L. 137) și (substantiv masculin) burduși (BIBICESCU, P. P. 336), burdúv (CREANGĂ, P. 54, ȘEZ. VII 90), burduvuri, substantiv neutru