Ce înseamnă sarica?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sarica": clasic serica

" Cu zapezi pana la brau
Culca-n sarica balana
Baraganele de grau.

Napadind zbatai si rosturi, "
Alba iarna dunareana poezie de Francois Villon

" Vazui apoi o namila urata,
Un fel de baci cu sarica sub gluga,
Ce sta deoparte sprijinit in bata."
Infernul poezie de George Topirceanu

SÁRICĂ, sarici, substantiv feminin Manta țărănească lungă, fără mîneci (sau cu mîneci largi și lungi), țesută din fire groase de lînă, cu mițe pe din afară, pe care o poartă oamenii de la munte (mai ales ciobanii); țundră, bundă. Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24.
♦ Țesătura din care se face această haină. În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41.
♦ (Regional) Haină scurtă; suman scurt. Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească.

I. Hristos I 73.

– plural și: sarice (TEODORESCU, P. P. 510), sărici (DELAVRANCEA, S. 171).