eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă sondă spațială?

Care e sondă spațială?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sondă spațială":
satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetarea lui directă






Ce inseamna expresia      ă in literatură

Varsta de bronz poezie de Nicolae Labis

" Am zis ca figurile cele mai remarcabile ale literaturii noastre sunt dd. Hasdeu si Maiorescu - cel dantai, prin operele-i proprii, cel d-al doilea, prin influenta ce a exercitat-o asupra catorva talente; unul, prin inventiune, celalalt, prin directiune.
Cel dintai este un savant si in acelasi timp un poet, in cea mai inalta acceptiune a cuvintelor. Numele sau se bucura, cu toata dreptatea, de o mare autoritate in cercurile competente europene; granitele publicitatii romane nu-i erau suficiente desigur. Cu vastitatea cunostintelor sale si cu adancimea izvorului sau de inventie, cu spiritul sau totdeuna stralucitor, ilustrul nostru academician ar tinea, fara-ndoiala, un loc de onoare printre corifeii oricarei literaturi europene desavarsite; ba, poate, cu insusirile sale prodigioase, ar stapani acolo un loc, intr-un chip mult mai hotarat si mult mai putin discutat decat acela cu care isi stapaneste locul la noi, in primitiva si necompleta noastra miscare intelectuala. Hasdeu, precum am mai spus o data, e o fantana nesecata de invataturi inalte si de glume scanteietoare - o activitate de spirit in adevar fenomenala. Cercetari filologice si istorice, experiente si comunicari spiritiste, religiune, filosofie, arte frumoase, totul si toate imbracate in panza minunata pe care numai cel mai inalt dar al mintii omenesti o poate tese, imbracate in poezie - toate cu o egala vigoare imbratisate. Jocurile acestui spirit sunt vertiginoase, toate egal pline de farmecul inspiratiunii si de puterea unei neincovoiate convingeri - fie ca ar sonda problema creatiunii, fie ca ar face o gluma rautacioasa asupra cutarei persoane.
Cel d-al doilea, d. Maiorescu, in afara de stralucitul lui talent de orator de catedra si de tribuna parlamentara, este un mare literat, om cu o inzestrare intelectuala in afara de orice concurs. in privinta judecatii despre lucrarile literare, este unul din spiritele cele mai pricepute ce s-ar putea gasi vreodata. Fara-ndoiala, talentul de inventiune ii lipseste cu desavarsire; pe calea inventiunii, tocmai fiindca pricepe asa de adanc arta si realitatea talentului, n-a incercat sa produca niciodata. Insa gustul rafinat, priceperea si puterea de judecata in tot ce priveste arta literara iau la acest om proportiile unui extraordinar talent, atat sunt de active si de fecunde. Povetele acestei minunate inteligente critice sunt nepretuite pentru un talent de inventiune lipsit inca de judecata si masura exacta a frumosului. Criticele d-lui Maiorescu, oricat ar putea zice cineva astazi ca sunt gratuite sau prea primitive, au indeplinit odinioara o mare misiune. Nu a fost putin lucru a rasturna metodic o intreaga directiune falsa in literatura, in stiinta si in politica - directiune falsa care stapanea cu tiranie si pervertea toate spiritele. in starea de astazi a literaturii noastre (cand pare ca si publicul cititor, mult-putin cat il avem, si scriitorii, foarte, prea foarte multi, au pierdut criteriul dupa care se poate judeca si cantari normal o lucrare ce vrea sa se numeasca literara), poate ca un alt rand de critici intocmai ca ale d-lui Maiorescu de odinioara ar face un mare bine si publicului, si scriitorilor, acelora, se-ntelege, cari sunt chemati, iar nu numai se cheama singuri, a fi scriitori. Criticele de odinioara ale d-lui Maiorescu au fost la vremea lor un semnal de raliare pentru mintile sanatoase in mijlocul anarhiei si decaderii, cari bantuiau republica literelor noastre intre anii 48 si 68. Multe spirite in adevar inzestrate s-ar fi ratacit de-a binele in noianul falsei directiuni de atunci, sau, mai bine zis, in acea completa lipsa de directiune, daca n-ar fi sunat cu atata putere de la Iasi semnalul acela de raliare."
Cateva pareri anonime poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SÓNDĂ, sonde, substantiv feminin

1. Puț de petrol cu ajutorul căruia se exploatează un zăcămînt subteran, acționîndu-se la suprafața solului. Sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315. Cînd au început a se ivi sondele negre, Zaharia Duhu și-a întors fața către bătrînă. Voia să-i citească mirarea. C. PETRESCU, A. 404. Plutea o atmosferă de mister. Iar sondele, macabre santinele, Își profilau scheletele pe cer. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 186.

2. Aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact (pămînt etc.), granular (cereale, ciment, nisip etc.) sau pulverulent.

3. Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (de obicei în scopul de a-l explora și a recunoaște natura straturilor).

4. Instrument chirurgical în formă de tub cilindric, de metal sau de cauciuc, care servește la explorarea unor canale sau cavități din organism sau la drenarea unor plăgi.

5. Aparat sau dispozitiv folosit pentru determinarea adîncimii unei ape, pentru studiul atmosferei la diferite înălțimi etc.

6. (În expresie) Balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă sau în stratosferă, pentru diferite cercetări științifice. S. m. Vernov... a efectuat, cu ajutorul baloanelor-sondă, măsurători asupra razelor cosmice în stratosferă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/3.

7. Pahar de bere lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos.