eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă sprinten la minte?

Care e sprinten la minte?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sprinten la minte":
inteligent, deștept




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sub imensa =i eterna armonie generala?...
E=ti de-abia in pragul lumii. Ti-i a=a de sprinten g`ndul.
C`te n-ar =ti el sa prinda in via a arunc`ndu-l!"
Unde ni sunt VISATORII? poezie de Alexandru Vlahuta

"
Sa-mi fie pururi gandul mai sprinten si mai treaz, Sa mi-l pazesc de multe si urate Acele vorbe care ne par ca un topaz Zvarlit intre pahare, innebunind cutite.
Sa mi-l clatesc in roua de lacrime fierbinti Si-n mirodenii scumpe, ca-ntr-un botez. Sa-l stiu Asemeni unui astru printre fiinti cuminti, Rotind cu-ntelepciune dinspre parinti spre fiu."
Un fel al meu de munte poezie de Anatol Codru
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adjectiv (Despre ființe) Care se mișcă cu ușurință; vioi, iute, agil. Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. Se pornea... să vîneze cu sprintena și tumultoasa lui haită de arcași. ODOBESCU, S. III 54. Albă ca o lăcrimioară, Dulce ca o primăvară, Era sprintenă, ușoară, Ca un pui de căprioară. ALECSANDRI,O. 101.
       • (Uneori determinat prin «de picior») Cea de-a cincea [ciută]... mai sprintenă de picior, scăpă și fugi. ISPIRESCU, U. 37.
       • (Despre obiecte văzute în mișcare) O barcă sprintenă ne duce prin mulțime de corăbii la vaporul francez. ALECSANDRI, O. P. 315. Sprintena săgeată, Cu care-ndemnai ostașii. CONACHI, P. 42.
       • (Adverbial) Tot mai sprinten se-ngînă și se-ntrec melodiile, Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă, cu pușca la spate. SADOVEANU, O. VIII

8. Zării în depărtare o femeie venind repede și sprinten, de-a lungul plaiului, spre noi. HOGAȘ, M. N. 211.
♦ (Determinat prin «la minte») Ager, deștept. Cel mai mic, care arăta să fie mult mai sprinten la minte... se amestecă de cîteva ori în vorbă. C. PETRESCU, Î. II 164.
♦ (Despre lucruri) Subțire, elegant, zvelt. Pe sub nalte coperișuri... Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare, ce la umbră înfloresc. ALECSANDRI, P. III 86.
♦ (Despre îmbrăcăminte, rar) Ușor, subțire. (Adverbial) Sosi la casa lui un străin mărunt la trup, cam sprinten îmbrăcat pentru un ger ce îngheța apa. GANE, N. II

4.