Ce înseamnă stil rococo și substantiv neutru?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "stil rococo și substantiv neutru": stil de ornamentație de origine franceză răspândit în secolul xviii, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc

"Vasului
Fantoma croiam din hartie invingatorului o pelerina iar heruvimii paraseau demonstrativ in oglinda de pe rama rococo penele lor de stearina.
Mai tarziu ceata legendei cu aburii sangelui"
Plantatia de cuie poezie de Constant Tonegaru

" Nici tu, nici tu, frumoasa mea signora,
Frumoasa mea — ceasornic rococo
Al carui mecanism din ora-n ora imi cinta-acelasi vechi do, mi, sol, do "
Spleen poezie de Dumitru Iacobescu

ROCOCÓ (< limba franceza ) adjectiv Stil = (și substantiv) stil în arta europeană a secolul 18, urmând barocului și precedând stilul neoclasic. Renunțând la ordinele clasice, arhitectura rupe cu tradiția într-o nouă concepție, conform căreia formele diferă de funcție, iar relația dintre interior și exterior nu este obligatorie. Decorația arhitecturală de interior și mobilier capătă o deosebită importanță, odată cu artele minore în general, r. adoptând o ornamentație excesivă cu un repertoriu nou de motive (embleme, atribute de zeități mitologice, imitarea unor elemente naturale ca grotele, stâncile, scoicile). În pictură și sculptură domină subiectele galante, frivole, idila bucolică. Arta r. manifestă o preferință pentru culorile deschise și strălucitoare, pentru liniile ușoare și răsucite, compoziția asimetrică, pitoresc și rafinament. R. a predominat în Franța în prima jumătate a secolul 18, cunoscând câteva faze de dezvoltare (stilurile regență, rocaille, Pompadour) și s-a răspândit și în restul Europei.
♦ prin extensie Demodat și puțin ridicol.