 | as |
|
| Rococo [ ro-co-co ] VEZI SINONIME PENTRU rococo PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rococo în mai multe dicționareDefinițiile pentru rococo din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ (< limba franceza ) adjectiv Stil rococo = (și substantiv) stil în arta europeană a secolul 18, urmând barocului și precedând stilul neoclasic. Renunțând la ordinele clasice, arhitectura rupe cu tradiția într-o nouă concepție, conform căreia formele diferă de funcție, iar relația dintre interior și exterior nu este obligatorie. Decorația arhitecturală de interior și mobilier capătă o deosebită importanță, odată cu artele minore în general, rococo adoptând o ornamentație excesivă cu un repertoriu nou de motive (embleme, atribute de zeități mitologice, imitarea unor elemente naturale ca grotele, stâncile, scoicile). În pictură și sculptură domină subiectele galante, frivole, idila bucolică. Arta rococo manifestă o preferință pentru culorile deschise și strălucitoare, pentru liniile ușoare și răsucite, compoziția asimetrică, pitoresc și rafinament. Rococo a predominat în Franța în prima jumătate a secolul 18, cunoscând câteva faze de dezvoltare (stilurile regență, rocaille, Pompadour) și s-a răspândit și în restul Europei. ♦ prin extensie Demodat și puțin ridicol. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ adjectiv invariabil 1. Stil rococo (și substantiv neutru) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în secolul XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. vezi rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul secolul XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (figurat) Extravagant, ieșit din comun. [< limba franceza rococo, conform rocaille – pietriș]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ adjectiv invariabil 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în expresie) Stil rococo = stil artistic (răspîndit în secolul al XVIII-lea, provenind din Franța) caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii curbe și ghirlande împletite asimetric încrustate cu cochilii etc. Stilul arhitectural al bisericilor [din Havana] e acela al Renașterii spaniole, amestecat cu acel rococo iberic. RALEA, O. 51. 2. figurat Extravagant. Cîteva conferinți la Ateneu, cu subiecte rococo, vor fi indispensabile. VLAHUȚĂ, la CADE. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ adjectiv inv. stil rococo (și substantiv neutru) = stil de ornamentație în arhitectură și arta decorativă din secolul XVIII, de origine franceză, care urmează barocului, printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. • (prin extensie) demodat și puțin ridicol. (< limba franceza rococo) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ adjectiv invariabil 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în secolul XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. figurat Extravagant. – Din limba franceza rococo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ adjectiv invariabil 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în secolul XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. figurat Extravagant. – Din limba franceza rococo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROCOCÓ: ROCOCÓ adjectiv invariabil 1) (în arhitectura și arta aplicată europeană din secolul XVIII): (Stil) rococo stil caracterizat printr-o tendință excesivă de elemente decorative, culori deschise și strălucitoare, prin linii curbe etc. 2) figurat Care iese din comun prin felul neobișnuit de a fi; extravagant. /<fr. rococo Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rococo: *rococó n. fără plural (în franceză rococo, despre rocaille, petricele, scoĭcĭ). Un fel de stil la case și mobile caracterizat pin ornamente cu scoĭcĭ încrustate (supt Ludovic XV și XVI în Francia). Adj. Stil rococo. Iron. De modă veche: subĭect rococo. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rococo: rococo n. 1. stil de arhitectură sau de mobilare caracterizat prin profuziunea ornamentelor, a scoicilor incrustate, a ghirlandelor împletite în mod afectat; 2. se zice de ceeace pare învechit și de rău gust: subiect rococo. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rococo: rococó2 substantiv neutru, articulat rococóul Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rococo: rococó substantiv neutru, adjectiv invariabil Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rococo: rococó1 adjectiv invariabil Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROCOCO' ROCKFELLERROCKFORDROCKOTÉCĂrocmániROCOCÓROCOÍNĂRÓCOȘROCOȘÁNROCOȘEÁLĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rococo Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rococo dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ROCOCÓ adjectiv invariabil 1 în arhitectura și arta aplicată europeană din secolul XVIII: Stil rococo stil caracterizat printr-o tendință excesivă de elemente decorative, culori deschise și strălucitoare, prin linii curbe etc. |
GRAMATICA cuvântului rococo? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rococo. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rococo poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rococo? Vezi cuvântul rococo desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rococo?[ ro-co-co ] Se pare că cuvântul rococo are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rococo Inţelegi mai uşor cuvântul rococo dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeROCOCÓ < limba franceza adjectiv Stil rococo = și substantiv stil în arta europeană a secolul 18, urmând barocului și precedând stilul neoclasic Stil rococo și substantiv neutru = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în secolul XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc În arhitectură și în arta decorativă; în expresie Stil rococo = stil artistic răspîndit în secolul al XVIII-lea, provenind din Franța caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii curbe și ghirlande împletite asimetric încrustate cu cochilii etc Stil rococo și substantiv neutru = stil de ornamentație în arhitectură și arta decorativă din secolul XVIII, de origine franceză, care urmează barocului, printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc = stil artistic de ornamentație răspândit în secolul XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc = stil artistic de ornamentație răspândit în secolul XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu avea nici casă, nici masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
