Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SÎNEÁȚĂ, sînețe, substantiv feminin (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, verb reflexiv:un pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319.
– Variante: săneáță (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineáță (NEGRUZZI, S. I 319) substantiv feminin, sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) substantiv neutru
