eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă toc rezervor?

Care e toc rezervor?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "toc rezervor":
stilou






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Iar pielea de la picioare
Sa-mi fac tocuri la pistoale.
Oltu-i mic, "
Cantece de peste Olt poezie de Grigore Alexandrescu

" Stanica intelese prea mult sau poate intelese doar cat trebuie si trecu dincolo, unde incepu sa guste din trebuitoarea varza acra. Sevastita toca varza cu manecile sumesc si bratele voinice ce i se inrosisera frumos de ger. Asa ca ea il chema in casa siJ omeni cu inca vreo cateva cani de vin. Stanica scapa de cateva ori mana si poate s-ar fi ajuns la si mai jos, ori mai departe, daca nu s-ar fi auzit batutul portii si pasii de gospodar ai lui Parvu.
Stanica dadu sa sara pe fereastra dinspre gradina, in spatele casei, dar nu ajunse la toc si Parvu il gasi rosu la obraji, ca scos din fiertura noua.
Ce faci, vere, p-acilea? intreba el, duduind podeaua cu sacii aruncati pe jos."
Ziceri sub streasina iernii poezie de Nicolae Velea
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TOC2, tocuri, substantiv neutru

1. Cutie de lemn, de metal sau de piele, putînd avea diverse forme și mărimi și în care se păstrează anumite arme, instrumente sau aparate; teacă de piele, de carton etc. în care se țin obiecte mici (piepteni, ochelari etc.). Deodată Mișu se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Ana Lipan își cercetă în oglinda poșetei obrazul și răsuci roșul în tocul de metalurgie C. PETRESCU, C. vezi 197. Două tocuri de pieptine de catife... cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Păstorul la care șădem mi-au dat o părechi de călămări foarte frumoase și fimeia lui un toc de ceasornic. KOGĂLNICEANU, S. 78.
♦ (Rar) Teacă de sabie. Gheorghilaș nu se-nvoia, Sabia din toc scotea, Pe nalt cer o ascuțea. BIBICESCU, P. P. 337.
♦ (Rar) Cornet de hîrtie. Ana își descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane. C. PETRESCU, C. vezi 116.

2. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care se fixează, la o construcție, ușile și ferestrele. Pe lîngă unelte de gospodărie sătească, meșteri tîmplari produceau în serie tocuri de ferestre, mese și scaune de tei. SADOVEANU, M. C. 111. Dădu să-i lucreze un dulgher tocuri pentru uși și ferestre. CAMIL PETRESCU, O. I 82. [Încăperile] răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră. ODOBESCU, S. I 128.

3. Unealtă de scris, făcută din lemn, os sau metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. vezi pană. După douăzeci și patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. SAHIA, N. 72. Căpitanul, cu tocul în mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adînc în ipotezele fără sfîrșit ale unei metafizici încîlcite. BART, S. M. 78. Să învețe... mai tîrziu a învîrti tocul chiar și pe hîrtie, ca niște logofeți. DELAVRANCEA, S. 217.
       • Toc rezervor = stilou.