eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă ton ridicat?

Care e ton ridicat?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ton ridicat":
ton răstit, aspru, poruncitor




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem si ura."
Valtul rozelor poezie de Alexandru Macedonski

"

Soldat rus, soldat rus.
Te-au ridicat atat de sus.
Ca sa te vada popoarele. "
Statuii ostasului sovietic poezie de Alexandru Teodoreanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RIDICÁT2, -Ă, ridicați, -te, adjectiv

I.

1. (Despre capace) Dat la o parte, înlăturat.

2. Dus mai sus; tras. Storuri ridicate. Cortină ridicată.
♦ (Despre mîneci) Sumes, suflecat.

3. (Despre oameni) Sculat în picioare.
♦ (Determinat prin «după» sau «de pe boală») Întremat, înzdrăvenit, însănătoșit. Vulcan vizită așadar pe Pascali, pe care îl găsi în grădina hotelului, ridicat abia după boală. CĂLINESCU, E. 139. Bunul bătrîn, slab și abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase, șide pe un jilț în balcon, încălzindu-și slăbitele mădulări la razele soarelui. NEGRUZZI, S. I 293.
♦ Îndreptat în sus; care stă drept, în poziție verticală. Seceratul se face cu spor cînd ăînea este ridicată; dimpotrivă, dacă este trîntită, seceratul merge greu. PAMFILE, A. R. 120.

II.

1. (Despre părți ale corpului) Îndreptat în sus; înălțat. Înaintă cu fruntea ridicată, cuprinsă în vîltoarea a zeci de gînduri pe care nu le mai cunoștea. MIHALE, O. 452. Privea numai zările, cu capul ridicat, ca și cum ar fi căutat să miroase urmele verb reflexiv:ăjmașilor. SADOVEANU, O. I 256.

2. Înalt. Este-o casă nouă Cu ferești verb reflexiv:o două... Cu ograda mare, Cu porți ridicate, Cu uși largi și late. COȘBUC, P. II 142. În nori corbii croncăiesc Și pe-o creangă ridicată Doi ochi dușmani strălucesc. ALECSANDRI, P. I 10.

III. figurat

1. Mărit, sporit, urcat. Înaintea crăciunului porumbul are preț ridicat. STANCU, despre 74.
♦ (Despre voce) Tare, intens.
       • Ton ridicat = ton răstit, aspru, poruncitor.

2. (Despre oameni și felul lor de viață) Cu un nivel înalt, superior; înaintat. În caz de divorț, cînd există copil, va decide tribunalul cui să rămînă. Se lasă de obicei părții care prezintă condiții de viață mai ridicată, adică aceluia care va putea să-i dea o educație mai sigură. SAHIA, U.R.S.S. 118.

– Variantă: (învechit) aridicát, -ă (ODOBESCU, S. I 126) adjectiv