Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FIRFIRÍC, firfirici, substantiv masculin (Rar) Monedă mică de argint ieșită din uz; băncuță. Dacă se întîmplă asta, eu nu mai pot da pe viața lui Gogolea nici un firfiric. SADOVEANU, forme J. 578. Habar n-aveți nici de icosari, nici de firfirici. MACEDONSKI, O. III 128. Ocaua de fier mare Nouăzeci de parale, Și cea de fier mic Numai un firfiric. ȘEZ. VIII 109.
– Variante: fifiríg (HOGAȘ, H. 33), firfiríg (ALECSANDRI, T. 736) substantiv masculin firfirícă (STANCU, despre 184, GALACTION, O. I 278, DELAVRANCEA, H. TUD. 15) substantiv feminin
