Ce înseamnă troieni?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "troieni": troiani

" Instinctele au ostenit de munca
Si cai troieni necheaza prin salcami.
Albinele duc florile-n ispita,"
Goarna poezie de Arcadie Suceveanu

" Ele sa ramana plutind,
Cai troieni cu toata omenirea in burta,
Catre portile altor planete."
Nume proprii poezie de Marin Sorescu

TROIENÍ, troienesc, verb IV. (Mai ales la persoană 3)

1. tranzitiv A acoperi cu troiene de zăpadă; a înzăpezi. [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în locuțiune SADOVEANU, O. VIII 172. Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33. Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123.

2. reflexiv A rămîne imobilizat în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112.

3. tranzitiv A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258.
       • figurat Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit verb reflexiv:emea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216.
♦ A îngrămădi, a aduna la un locuțiune Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101.
       • figurat Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.