eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă verb copulativ?

Care e înțelesul expresiei verb copulativ?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "verb copulativ":
verb auxiliar care leagă subiectul de numele predicativ; propoziție copulativă



Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adjectiv

1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. Cele mai obișnuite conjuncții copulative sînt «și» și «nici».
       • Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal făcînd legătura între subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze.

2. (Logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. Judecata «Leul, tigrul și pantera se hrănesc cu carne» este o judecată copulativă.