eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție copulativ


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Copulativ [ co-pu-la-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU copulativ PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului copulativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru copulativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COPULATIV
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adjectiv

1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. Cele mai obișnuite conjuncții copulative sînt «și» și «nici».
       • Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal făcînd legătura între subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze.

2. (Logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. Judecata «Leul, tigrul și pantera se hrănesc cu carne» este o judecată copulativă.
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COPULATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adjectiv

1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel.
       • Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze.

2. (logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat.

– Din limba franceza copulatif, latina copulativus.
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COPULATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adjectiv

1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel.
       • Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze.

2. (logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat.

– Din limba franceza copulatif, latina copulativus.
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

copulativ
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copulativ:
copulatív, copulativă a [Atestat: MDA ms / Plural: copulativi, copulative / Etimologie: franceza copulatif, lat copulativus] 1 (despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. 2 (Grm; îs) Verb copulativ Verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. 3 (Grm; îs) Propoziție copulativă Propoziție, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 4 (Log; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat.
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



COPULATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV, -Ă adjectiv

1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel.
♦ verb copulativ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție copulativă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei.

2. (logică; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat. (< limba franceza copulatif, latina copulativus)
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COPULATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV, -Ă adjectiv

1. (Despre conjuncții) Care unește părți de propoziții sau propoziții de același fel.
       • Verb copulativ = verb auxiliar care leagă subiectul de numele predicativ; propoziție copulativă = propoziție coordonată care exprimă asocierea față de coordonata ei.

2. (logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte unite de același predicat. [conform latina copulativus, limba franceza copulatif].
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COPULATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV copulativă (copulativi, copulative) 1): Conjuncție copulativă conjuncție care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. 2): Verb copulativ verb lipsit de funcție semantică independentă, care, împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal al propoziției; verb de legătură; copulă.

3) Care are câteva subiecte pe lângă un singur predicat. /<fr. copulatif, latina copulativus
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COPULATIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COPULATIV:
COPULATÍV, -Ă adjectiv (conform latina copulativus, limba franceza copulatif): în sintagmele conjuncție coordonatoare copulativă, funcție copulativă, locuțiune conjuncțională coordonatoare copulativă, interjecție copulativă, propoziție copulativă și verb copulativ (vezi).
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

copulativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copulativ:
*copulatív, -ă adjectiv (latina copulativus). gramatică Care servește să lege cuvintele orĭ membrele propozițiuniĭ, ca conjuncțiunea și.
Forme diferite ale cuvantului copulativ: copulativ-ă lacedemoni

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

copulativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copulativ:
copulatív adjectiv masculin, plural copulatívi; forme singular copulatívă, plural copulatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

copulativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copulativ:
copulatív adjectiv masculin, plural copulatívi; forme copulatívă, plural copulatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

copulativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru copulativ:
copulativ a. care servă a lega: propozițiune copulativă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'COPULATIV'
copulárecopulátCOPULÁȚIECOPULAȚIÚNECOPULATÍVcopulatórcopúncopúzcopyholder

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copulativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copulativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Copulatív, copulativă a [Atestat: MDA ms / Plural: copulativi, copulative / Etimologie: franceza copulatif, lat copulativus] 1 despre conjuncții Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel.
2 Grm; îs Verb copulativ Verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ.
3 Grm; îs Propoziție copulativă Propoziție, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze.
COPULATÍV copulativă copulativi, copulative 1: Conjuncție copulativă conjuncție care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel.
2: Verb copulativ verb lipsit de funcție semantică independentă, care, împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal al propoziției; verb de legătură; copulă.

GRAMATICA cuvântului copulativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copulativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copulativ poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul copulativ sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE copulativ?
Vezi cuvântul copulativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copulativ?
[ co-pu-la-tiv ]
Se pare că cuvântul copulativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL copulativ
Inţelegi mai uşor cuvântul copulativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal făcînd legătura între subiect și numele predicativ
Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze
Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ
Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze
Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ
Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze
♦ verb copulativ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă 1; propoziție copulativă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei
Verb copulativ = verb auxiliar care leagă subiectul de numele predicativ; propoziție copulativă = propoziție coordonată care exprimă asocierea față de coordonata ei



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A căuta acul în carul cu fân?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a intra la vârsta cuvenită în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă
în sus, în pantă
a se apuca de o muncă zadarnică
la fel, asemănător, identic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?