eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă verb denominativ?

Care e verb denominativ?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "verb denominativ":
verb derivat de la un nume




Definiție din
Dicționar de termeni lingvistici
DENOMINATÍV substantiv neutru (< adjectiv denominativ, -ă < limba franceza dénominatif, conform latina denominativus): cuvânt derivat de la un nume (de la un substantiv sau de la un adjectiv). În această categorie intră substantive, adjective, verbe și adverbe. Astfel, substantivele copilandru, copilaș, copiliță, copilărie, copileț și copilă sunt despre de la substantivul copil; adjectivele copilăros și copilăresc sunt, de asemenea, despre de la același cuvânt copil (sau poate chiar de la copilărie), verbul a copili și adverbul copilărește ne trimit tot la cuvântul copil (al doilea poate și de la copilărie). De asemenea, substantivele bunătate și bunic, adjectivele bunicel și bunișor și verbul a îmbuna sunt despre de la adjectivul bun.