 | as |
|
| Denominativ [ de-no-mi-na-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU denominativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denominativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru denominativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV substantiv neutru (< adjectiv denominativ, -ă < limba franceza dénominatif, conform latina denominativus): cuvânt derivat de la un nume (de la un substantiv sau de la un adjectiv). În această categorie intră substantive, adjective, verbe și adverbe. Astfel, substantivele copilandru, copilaș, copiliță, copilărie, copileț și copilă sunt despre de la substantivul copil; adjectivele copilăros și copilăresc sunt, de asemenea, despre de la același cuvânt copil (sau poate chiar de la copilărie), verbul a copili și adverbul copilărește ne trimit tot la cuvântul copil (al doilea poate și de la copilărie). De asemenea, substantivele bunătate și bunic, adjectivele bunicel și bunișor și verbul a îmbuna sunt despre de la adjectivul bun. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care denumește. • Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. substantiv neutru Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din limba franceza dénominatif, latina denominativus. Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care denumește. • Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. substantiv neutru Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din limba franceza dénominatif, latina denominativus. Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denominativ: denominatív, denominativă [Atestat: STAMATI, despre / Plural: denominativi, denominative / Etimologie: franceza dénominatif lat dominativus, -a, -um] (Lin) 1 a Care denumește. 2 a (Îs) Verb denominativ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 3 sn Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV, -Ă adjectiv Care denumește. // substantiv neutru Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. • Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< limba franceza dénominatif, conform latina denominativus]. Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV, denominative, adjectiv n. (gramatică; în expresie) Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. «A gospodări» e un verb denominativ, derivat de la « gospodar ». Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza dénominatif, conform latina denominativus): în sintagmele adjectiv denominativ, cuvânt denominativ, substantiv denominativ și verb denominativ (vezi). Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV denominativă (denominativi, denominative) 1) Care denumește. 3) și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la un nume (adjectiv sau substantiv). /<fr. dénominatif, latina denominativus Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV: DENOMINATÍV, -Ă adjectiv, substantiv neutru (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< limba franceza dénominatif, latina denominativus) Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru denominativ: *denominatív, -ă adjectiv (latina denominativus). Care servește la numit: termin denominativ. Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-ă denominativ-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denominativ: denominatív1 adjectiv masculin, plural denominatívi; forme denominatívă, plural denominatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru denominativ: denominativ a. ce servă a numi: termen denominativ. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denominativ: denominatív substantiv neutru, plural denominatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denominativ: denominatív2 substantiv neutru, plural denominatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denominativ: denominatív adjectiv → nominativ Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENOMINATIV' DENOMINALIZÁDENOMINALIZÁREDENOMINÁȚIEDENOMINAȚIÚNEDENOMINATÍVDENOTÁDENOTÁREDENOTÁTDENOTÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denominativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denominativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Denominatív, denominativă [Atestat: STAMATI, despre / Plural: denominativi, denominative / Etimologie: franceza dénominatif lat dominativus, -a, -um] Lin 1 a Care denumește. 2 a Îs Verb denominativ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. DENOMINATÍV denominativă denominativi, denominative 1 Care denumește. |
GRAMATICA cuvântului denominativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denominativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denominativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE denominativ? Vezi cuvântul denominativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denominativ?[ de-no-mi-na-tiv ] Se pare că cuvântul denominativ are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL denominativ Inţelegi mai uşor cuvântul denominativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv Verb denominativ = verb derivat de la un nume Gramatică; în expresie Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv ♦ verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ câmp de gheață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul denominativ are forma: denominatíve
