eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție denominativ


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Denominativ [ de-no-mi-na-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU denominativ PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului denominativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru denominativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DENOMINATIV
   
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV substantiv neutru (< adjectiv denominativ, -ă < limba franceza dénominatif, conform latina denominativus): cuvânt derivat de la un nume (de la un substantiv sau de la un adjectiv). În această categorie intră substantive, adjective, verbe și adverbe. Astfel, substantivele copilandru, copilaș, copiliță, copilărie, copileț și copilă sunt despre de la substantivul copil; adjectivele copilăros și copilăresc sunt, de asemenea, despre de la același cuvânt copil (sau poate chiar de la copilărie), verbul a copili și adverbul copilărește ne trimit tot la cuvântul copil (al doilea poate și de la copilărie). De asemenea, substantivele bunătate și bunic, adjectivele bunicel și bunișor și verbul a îmbuna sunt despre de la adjectivul bun.
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici



DENOMINATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care denumește.
       • Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.

2. substantiv neutru Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.

– Din limba franceza dénominatif, latina denominativus.
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DENOMINATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care denumește.
       • Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.

2. substantiv neutru Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.

– Din limba franceza dénominatif, latina denominativus.
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

denominativ
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denominativ:
denominatív, denominativă [Atestat: STAMATI, despre / Plural: denominativi, denominative / Etimologie: franceza dénominatif lat dominativus, -a, -um] (Lin) 1 a Care denumește. 2 a (Îs) Verb denominativ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 3 sn Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



DENOMINATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV, -Ă adjectiv Care denumește. // substantiv neutru Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.
       • Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< limba franceza dénominatif, conform latina denominativus].
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DENOMINATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV, denominative, adjectiv n. (gramatică; în expresie) Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. «A gospodări» e un verb denominativ, derivat de la « gospodar ».
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DENOMINATIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza dénominatif, conform latina denominativus): în sintagmele adjectiv denominativ, cuvânt denominativ, substantiv denominativ și verb denominativ (vezi).
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

DENOMINATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV denominativă (denominativi, denominative)

1) Care denumește.

3) și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la un nume (adjectiv sau substantiv). /<fr. dénominatif, latina denominativus
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DENOMINATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOMINATIV:
DENOMINATÍV, -Ă adjectiv, substantiv neutru (cuvânt) care servește pentru a denumi.
♦ verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< limba franceza dénominatif, latina denominativus)
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

denominativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru denominativ:
*denominatív, -ă adjectiv (latina denominativus). Care servește la numit: termin denominativ.
Forme diferite ale cuvantului denominativ: denominativ-ă denominativ-ă curcu

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

denominativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denominativ:
denominatív1 adjectiv masculin, plural denominatívi; forme denominatívă, plural denominatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

denominativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru denominativ:
denominativ a. ce servă a numi: termen denominativ.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

denominativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denominativ:
denominatív substantiv neutru, plural denominatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

denominativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denominativ:
denominatív2 substantiv neutru, plural denominatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

denominativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denominativ:
denominatív adjectiv → nominativ
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DENOMINATIV'
DENOMINALIZÁDENOMINALIZÁREDENOMINÁȚIEDENOMINAȚIÚNEDENOMINATÍVDENOTÁDENOTÁREDENOTÁTDENOTÁȚIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denominativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denominativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Denominatív, denominativă [Atestat: STAMATI, despre / Plural: denominativi, denominative / Etimologie: franceza dénominatif lat dominativus, -a, -um] Lin 1 a Care denumește.
2 a Îs Verb denominativ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.
DENOMINATÍV denominativă denominativi, denominative 1 Care denumește.

GRAMATICA cuvântului denominativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denominativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denominativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul denominativ sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul denominativ are forma: denominatíve

CUM DESPART ÎN SILABE denominativ?
Vezi cuvântul denominativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denominativ?
[ de-no-mi-na-tiv ]
Se pare că cuvântul denominativ are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL denominativ
Inţelegi mai uşor cuvântul denominativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv
Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv
Verb denominativ = verb derivat de la un nume
Gramatică; în expresie Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv
♦ verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ câmp de gheață?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
parc
element; pilă electrochimică
masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață în regiunile polare
care aparține sau este specific mahalalei; prin extensie de rând, vulgar, grosolan
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?