Ce înseamnă zbiară 1452 dm 38; băl i; zbiara?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "zbiară 1452 dm 38; băl i; zbiara": zberea, c-din comis tec ii; zbiarea scris și zbearea

Rodovica poezie de George Cosbuc

" Deci zmeii sim ira ca sosi eroul
Si zbiera cu ipat bat`nd cu aripa;
Ei bafta i=i casca =i zboara asupra-i,"
Dragos poezie de Stamati Constantin

ZBIERÁ, zbier, verb

I. intranzitiv

1. (Despre animale) A scoate zbierete. vezi rage, behăi, mugi. Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46. Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169. Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371.

2. (Despre oameni) A striga. tare; a țipa, a răcni. Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28. Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplai? ALECSANDRI, T. I 431.
       • tranzitiv Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74. Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. vezi 59.
♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. (figurat) Lunca țipă, lunca zbiară Pentr-un pui de căprioară. ALECSANDRI, P. P. 225.