 | as |
|
| Zdruncina [ zdrun-ci-na ] VEZI SINONIME PENTRU zdruncina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zdruncina în mai multe dicționareDefinițiile pentru zdruncina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zdruncina (forma la infinitiv) A zdruncina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb I. tranzitiv 1. A scutura tare, a zgudui, a clătina, a zgîlțîi; a hurduca. Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155. Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239. Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012. • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98. ♦ reflexiv figurat A se agita, a se zbuciuma. încotro te zdruncini, uncheșule? POPA, vezi 164. 2. figurat A clătina din temelii, a slăbi, a submina, a șubrezi. Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. Hristos II 97. Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922. – Variantă: (învechit) strunciná (NEGRUZZI, S. I 298) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINA verb 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (învechit și regional) a (se) clăti, (învechit) a (se) smăcina. (Seismul a zdruncina casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zgîlțîi, a zgudui, (regional) a bălăbăni, (Moldova) a drîgîi, (Banat) a zducni. (Căruța l-a zdruncina zdravăn.) 3. a (se) dezechilibra, a (se) tulbura, (figurat) a (se) dezaxa, (livresc figurat) a (se) detraca. (Vestea i-a zdruncina mintea.) 4. a ataca, a distruge, a strica, a vătăma, (figurat) a ruina. (Aceste eforturi i-au zdruncina sănătatea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb I. tranzitiv 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb I. tranzitiv 1. A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb I. tranzitiv 1. A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINÁ, zdrúncin, verb I. zdruncina (din limba slavă (veche) drąčiti = a perturba, sudrąčiti = a îmblânzi + sufix expresiv -ina, ca și în clăti(na), tâmpi(na), etc.) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zdruncina: zdruncina verb vezi CLĂTINA. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. ZVÎNTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZDRUNCINA: ZDRUNCINÁ verb 1. vezi cutremura. 2. vezi zgâlțâi. 3. vezi dezechilibra. 4. vezi vătăma. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zdruncina: zdrunciná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu zdrúncin, persoana a treia singular: el / ea și plural zdrúncină Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zdruncina: zdrunciná (a zdruncina) verb, indicativ prezent 3 zdrúncină Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZDRUNCINA' ZDRUMICÁTZDRUMICĂTÚRĂZDRÚNCENZDRÚNCINZDRUNCINÁZDRUNCINÁREZDRUNCINÁTZDRUNCINĂTÓRZDRUNCINĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zdruncina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zdruncina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Seismul a zdruncina casa din temelii. Căruța l-a zdruncina zdravăn. Vestea i-a zdruncina mintea. Aceste eforturi i-au zdruncina sănătatea. Zdrunciná a zdruncina verb, indicativ prezent 3 zdrúncină. |
GRAMATICA cuvântului zdruncina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zdruncina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zdruncina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zdruncina? Vezi cuvântul zdruncina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zdruncina?[ zdrun-ci-na ] Se pare că cuvântul zdruncina are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL zdruncina Inţelegi mai uşor cuvântul zdruncina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeZdruncina din limba slavă veche
drąčiti = a perturba, sudrąčiti = a îmblânzi + sufix expresiv -ina, ca și în clătina, tâmpina, etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zdruncina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ reducere la absurd?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul zdruncina se conjugă: ei ele zdrúncină
