Conjugare a abține

Conjugarea verbului a abține: eu abțin, tu abții, el ea abține la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a abține”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a abține”!

Verbul a abține conjugat la prezent

eu abțin
tu abții
el ea abține
noi abținem
voi abțineți
ei ele abțineți

Verbul a abține conjugat la viitor

eu voi abține
tu vei abține
el ea va abține
noi vom abține
voi veți abține
ei ele vor abține

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a abține conjugare la condițional prezent

eu aș abține
tu ai abține
el ea ar abține
noi am abține
voi ați abține
ei ele ar abține

Verbul a abține conjugare la condițional perfect

eu aș fi abținut
tu ai fi abținut
el ea ar fi abținut
noi am fi abținut
voi ați fi abținut
ei ele ar fi abținut

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a abține la conjunctiv prezent

eu să fiu abțin
tu să fii abții
el ea să fie abțină
noi să fim abținem
voi să fiți abțineți
ei ele să fie abțină

Conjug a abține la imperfect

eu abțineam
tu abțineai
el ea abținea
noi abțineam
voi abțineați
ei ele abțineau

A abține conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu abținusem
tu abținuseși
el ea abținuse
noi abținuserăm
voi abținuserăți
ei ele abținuseră

Verbul a abține conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi abținut
tu să fi abținut
el ea să fi abținut
noi să fi abținut
voi să fi abținut
ei ele să fi abținut

Conjugare a abține la perfectul simplu

eu abținui
tu abținuși
el ea abținu
noi abținurăm
voi abținurăți
ei ele abținură

Conjugarea verbului a abține la perfectul compus

eu am abținut
tu ai abținut
el ea a abținut
noi am abținut
voi ați abținut
ei ele ar abținut

Conjugă a abține la viitor anterior

eu voi fi abținut
tu vei fi abținut
el ea va fi abținut
noi vom fi abținut
voi veți fi abținut
ei ele vor fi abținut

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a abține

ABȚÍNE, abțín, verb

III. reflexiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de la») A-și impune o restricție, a se stăpîni, a se reține (de la o acțiune). Se abține de la fumat.
♦ A se ține la o parte față de o activitate; (în special) a nu-și exprima părerea sau votul, a nu se pronunța, a nu lua atitudine față de o propunere sau de un candidat, a nu participa la o alegere.

– prezent industrie și: (nerecomandabil) abțíu.

– Variantă: abțineá verb

II.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

abținând

Participiu

abținut

Infinitiv scurt

abține

Imfinitiv lung

abținând