 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a acoperi conjugat la prezent
Verbul a acoperi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a acoperi conjugare la condițional prezent
Verbul a acoperi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a acoperi la conjunctiv prezent
Conjug a acoperi la imperfect
A acoperi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a acoperi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a acoperi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a acoperi la perfectul compus
Conjugă a acoperi la viitor anterior
|
|
Definiție din
ACOPERÍ, acópăr, verb IV.,Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv (Uneori în opoziție cu descoperi, de obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau, mai rar, «de») 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le învelească sau să le ascundă în întregime. S-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. Ea-și acoperă cu mina fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. • figurat Somn.,. acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 144. • (Urmat de determinări ca: «glorie», «lauri», «rușine», «ridicol», introduse prin prepoziție «de») A se acoperi de glorie. • (Instrumentul acțiunii devine subiect) A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, vezi 38. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. forme 80, [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. ♦ reflexiv A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. Cerul s-a acoperit cu nori. • Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. forme 90. 8. (Cu privire la clădiri) A pune acoperișul. A acoperit casa cu tinichea. • Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. forme 88. Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. II. figurat 1. tranzitiv (termen militar) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea unei armate. 2. tranzitiv A ascunde, a tăinui, a nu da pe față. Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. 3. tranzitiv (Cu privire la un sunet, la un zgomot) A depăși în intensitate; a face să nu se audă, a înăbuși. Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. forme 44. Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. 4. reflexiv A se suprapune exact, a coincide, a corespunde perfect. Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvîntului. • tranzitiv (Complementul arată o necesitate materială, o datorie, o cheltuială, un deficit) A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. • Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. • T r an z. (Franțuzism) A străbate o distanță. Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record. • Expresia: (Sport) A acoperi terenul = a fi prezent acolo unde este nevoie. – Forme gramaticale: prezent industrie persoană persoana a treia singular: el / ea acoperă și (nerecomandabil) acopere, persoană persoana a treia plural: ei / ele acoperă și (nerecomandabil) acopăr; conjuncție persoană persoana a treia singular: el / ea și plural acopere. |
