eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a amorți

Conjugarea verbului a amorți: eu amorțesc, tu amorțești, el ea amorțește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a amorți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a amorți”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a amorți conjugat la prezent
  • eu amorțesc
  • tu amorțești
  • el ea amorțește
  • noi amorțim
  • voi amorțiți
  • ei ele amorțiți
Verbul a amorți conjugat la viitor
  • eu voi amorți
  • tu vei amorți
  • el ea va amorți
  • noi vom amorți
  • voi veți amorți
  • ei ele vor amorți
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a amorți conjugare la condițional prezent
  • eu aș amorți
  • tu ai amorți
  • el ea ar amorți
  • noi am amorți
  • voi ați amorți
  • ei ele ar amorți
Verbul a amorți conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi amorțit
  • tu ai fi amorțit
  • el ea ar fi amorțit
  • noi am fi amorțit
  • voi ați fi amorțit
  • ei ele ar fi amorțit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a amorți la conjunctiv prezent
  • eu să fiu amorțesc
  • tu să fii amorțești
  • el ea să fie amorțească
  • noi să fim amorțim
  • voi să fiți amorțiți
  • ei ele să fie amorțească
Conjug a amorți la imperfect
  • eu amorțeam
  • tu amorțeai
  • el ea amorțea
  • noi amorțeam
  • voi amorțeați
  • ei ele amorțeau
A amorți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu amorțisem
  • tu amorțiseși
  • el ea amorțise
  • noi amorțiserăm
  • voi amorțiserăți
  • ei ele amorțiseră
Verbul a amorți conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi amorțit
  • tu să fi amorțit
  • el ea să fi amorțit
  • noi să fi amorțit
  • voi să fi amorțit
  • ei ele să fi amorțit
Conjugare a amorți la perfectul simplu
  • eu amorții
  • tu amorțiși
  • el ea amorți
  • noi amorțirăm
  • voi amorțirăți
  • ei ele amorțiră
Conjugarea verbului a amorți la perfectul compus
  • eu am amorțit
  • tu ai amorțit
  • el ea a amorțit
  • noi am amorțit
  • voi ați amorțit
  • ei ele ar amorțit
Conjugă a amorți la viitor anterior
  • eu voi fi amorțit
  • tu vei fi amorțit
  • el ea va fi amorțit
  • noi vom fi amorțit
  • voi veți fi amorțit
  • ei ele vor fi amorțit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) A deveni, pentru un timp, fără simțire, insensibil, a rămîne ca mort; a înțepeni. Mi-a amorțit piciorul.
       • Atunci își luă Trifon pălăria [fermecată] din cap și toți amorțiră ca morții. RETEGANUL, P. I

10.
       • figurat După izbucnirea de furie, coana Eleonora amorțise iar. DUMITRIU, B. forme 52. Iarna veni viforoasă și plină de semne de spaimă. Pînă și marea-n neastîmpăr acum amorțise la țărmuri. ANGHEL-IOSIF, C., M. II 100.
       • tranzitiv Femeia a urmat să-l domolească [pe demonul mărilor], suflînd asupra lui... pînă ce l-a amorțit în afundul somnului. SADOVEANU, despre P. 106.

2. (Despre animalele care hibernează) A intra în perioada de hibernare. Ursul amorțește în timpul iernii.

3. figurat A-și pierde puterea, a slăbi în intensitate. După suferiri multe, inima se-mpietrește... simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79.
       • A încetini, a lîncezi. Adevărul este că munca noastră nu se cuvine să amorțească niciodată. SADOVEANU, P. M. 140.
♦ tranzitiv A domoli, a potoli. Hotărîră a amorți suferința prin vesela petrecere. NEGRUZZI, S. I 218.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

amorțind

Participiu

amorțit

Infinitiv scurt

amorți

Imfinitiv lung

amorțind



dex-app