 | as |
|
| Amorţi [ a-mor-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU amorţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului amorti în mai multe dicționareDefinițiile pentru amorti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a amorți (forma la infinitiv) A amorți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) A deveni, pentru un timp, fără simțire, insensibil, a rămîne ca mort; a înțepeni. Mi-a amorțit piciorul. • Atunci își luă Trifon pălăria [fermecată] din cap și toți amorțiră ca morții. RETEGANUL, P. I 10. • figurat După izbucnirea de furie, coana Eleonora amorțise iar. DUMITRIU, B. forme 52. Iarna veni viforoasă și plină de semne de spaimă. Pînă și marea-n neastîmpăr acum amorțise la țărmuri. ANGHEL-IOSIF, C., M. II 100. • tranzitiv Femeia a urmat să-l domolească [pe demonul mărilor], suflînd asupra lui... pînă ce l-a amorțit în afundul somnului. SADOVEANU, despre P. 106. 2. (Despre animalele care hibernează) A intra în perioada de hibernare. Ursul amorțește în timpul iernii. 3. figurat A-și pierde puterea, a slăbi în intensitate. După suferiri multe, inima se-mpietrește... simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79. • A încetini, a lîncezi. Adevărul este că munca noastră nu se cuvine să amorțească niciodată. SADOVEANU, P. M. 140. ♦ tranzitiv A domoli, a potoli. Hotărîră a amorți suferința prin vesela petrecere. NEGRUZZI, S. I 218. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí [Atestat: (a. 1669) ap. GCR I, 184 / V: (înv) amur- / prezentul indicativ: amortițesc, (reg) -țăsc, (îrg) amurt / Etimologie: lat* ammortire] 1 vi (despre oameni) A încremeni. 2 vi (Fig) A adormi. 3 vi (despre o. acțiune) A se opri. 4 vi (despre foc) A se stinge. 5 vi (despre ființe, despre corpul lor sau despre o parte a corpului lor; fig despre oase) A deveni insensibil. 6 vi (Spc; despre oameni) A amuți. 7 verb tranzitiv: (Îe) A amorti gura A încetat cu gălăgia. 8-9 verb tranzitiv: (despre suflet, sentimente sau dureri; fig) A-și pierde vioiciunea (sau puterea). 10 vi (despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. 11 verb tranzitiv: (Fig; despre apă, zăpadă) A îngheța ușor, pe deasupra. 12 verb tranzitiv: (Fig) A face să se atenueze. 13 verb tranzitiv: (Fig) A face să înceteze. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí (amorțésc, amorțít), verb – A deveni insensibil; a lăsa în nesimțire; a înțepeni. – Mr. amurțăscu, amurțire, megl. anmurțǪs. latina *ammŏrtῑre (Pușcariu 83; Candrea-Dens., 1178; REW 186; Körting 216; Meyer, albaneză St., IV, 86); conform italiana ammortire, prov., limba franceza , vezi spaniolă amortir. Uz general (ALR, I, 150). derivat amorțeală, substantiv feminin; amorțitor, adjectiv (care amorțește); amorțitură, substantiv feminin (amorțeală). Forme diferite ale cuvantului amorti: amorțésc amortiamo Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ figurat A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – latina *ammortire (= admortire). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ figurat A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – latina *ammortire (= admortire). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A deveni insensibil; a înțepeni. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ figurat A-și pierde puterea, a se diminua. – latina *ammortire (= admortire). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amorțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural amorțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí (a amorti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amorțeá; conjunctiv prezent 3 să amorțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚI verb 1. a insensibiliza. (Anestezicul amorti măseaua.) 2. a înțepeni, a paraliza. (Gerul îi amorti buzele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'AMORTI' amorsájAMORSÁREamorsátAMORȚEÁLĂAMORȚÍAMORTÍBILAMORȚÍREAMORTISMÉNTAMORȚÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AMORȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amorţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, 184 / V: înv amur- / prezentul indicativ: amorȚițesc, reg -țăsc, îrg amurt / Etimologie: lat* ammortire] 1 vi despre oameni A încremeni. 7 verb tranzitiv: Îe A amorȚi gura A încetat cu gălăgia. Anestezicul amorȚi țesutul dureros. Gerul îi amorȚi buzele. Amorțí a amorȚi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amorțeá; conjunctiv prezent 3 să amorțeáscă. Anestezicul amorȚi măseaua. Gerul îi amorȚi buzele. |
GRAMATICA cuvântului AMORȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amorţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AMORȚI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE amorţi? Vezi cuvântul amorţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amorţi?[ a-mor-ţi ] Se pare că cuvântul amorţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AMORȚI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Silvie de mlaștină sau mătăsoasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
