Conjugare a amuți

Conjugarea verbului a amuți: eu amuțesc, tu amuțești, el ea amuțește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a amuți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a amuți”!

Verbul a amuți conjugat la prezent

eu amuțesc
tu amuțești
el ea amuțește
noi amuțim
voi amuțiți
ei ele amuțiți

Verbul a amuți conjugat la viitor

eu voi amuți
tu vei amuți
el ea va amuți
noi vom amuți
voi veți amuți
ei ele vor amuți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a amuți conjugare la condițional prezent

eu aș amuți
tu ai amuți
el ea ar amuți
noi am amuți
voi ați amuți
ei ele ar amuți

Verbul a amuți conjugare la condițional perfect

eu aș fi amuțit
tu ai fi amuțit
el ea ar fi amuțit
noi am fi amuțit
voi ați fi amuțit
ei ele ar fi amuțit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a amuți la conjunctiv prezent

eu să fiu amuțesc
tu să fii amuțești
el ea să fie amuțească
noi să fim amuțim
voi să fiți amuțiți
ei ele să fie amuțească

Conjug a amuți la imperfect

eu amuțeam
tu amuțeai
el ea amuțea
noi amuțeam
voi amuțeați
ei ele amuțeau

A amuți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu amuțisem
tu amuțiseși
el ea amuțise
noi amuțiserăm
voi amuțiserăți
ei ele amuțiseră

Verbul a amuți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi amuțit
tu să fi amuțit
el ea să fi amuțit
noi să fi amuțit
voi să fi amuțit
ei ele să fi amuțit

Conjugare a amuți la perfectul simplu

eu amuții
tu amuțiși
el ea amuți
noi amuțirăm
voi amuțirăți
ei ele amuțiră

Conjugarea verbului a amuți la perfectul compus

eu am amuțit
tu ai amuțit
el ea a amuțit
noi am amuțit
voi ați amuțit
ei ele ar amuțit

Conjugă a amuți la viitor anterior

eu voi fi amuțit
tu vei fi amuțit
el ea va fi amuțit
noi vom fi amuțit
voi veți fi amuțit
ei ele vor fi amuțit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a amuți

AMUȚÍ, amuțesc, verb IV. intranzitiv A pierde facultatea de a vorbi, a deveni mut.
♦ figurat (Despre ființe, prin extensie despre glas) A înceta de a vorbi sau de a se face auzit; a rămîne tăcut (ca mut). Cînd reflectoarele se stinseră și aparatul cinematografic prinse a țăcăni uțor, vorbele, șopotele amuțiră. CAMILAR, TEM. 47. Greierul, cîntăreț neobosit al zilelor de vară, amuțise, istovit, sub umbra înălțimii ocrotitoare a ierburilor. HOGAȘ, M. N. 172. Pasărea măiastră începu să cînte astfel de frumos, incit făcu să tacă toate muzicile ți să amuțească toți cîntăreții. POPESCU, B. I 128.
♦ figurat (Despre obiecte care produc zgomot) A înceta să mai emită sunete. Acum totul amuțise, iar bătaia metalică a pendulei... umplea tăcerea cu zgomotul ei rece de mașinărie. DUMITRIU, B. forme 48. Vorbea cu un vizitiu... și-i umbla totodată privirea de jur împrejur, să nu amuțească nicovalele, să nu stea lucrătorii degeaba. PAS, L. I 72.
• tranzitiv factitiv figurat Țipetele disperate ale familiei Gălăciuc au amuțit furia tuturor. SAHIA, N. 42.

– Variantă: muțí (SADOVEANU, Z. C. 291, C. PETRESCU, C. vezi 249) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

amuțind

Participiu

amuțit

Infinitiv scurt

amuți

Imfinitiv lung

amuțind