 | as |
|
| Amuţi [ a-mu-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU amuţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului amuti în mai multe dicționareDefinițiile pentru amuti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a amuți (forma la infinitiv) A amuți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMUȚI: AMUȚÍ, amuțesc, verb IV. intranzitiv A pierde facultatea de a vorbi, a deveni mut. ♦ figurat (Despre ființe, prin extensie despre glas) A înceta de a vorbi sau de a se face auzit; a rămîne tăcut (ca mut). Cînd reflectoarele se stinseră și aparatul cinematografic prinse a țăcăni uțor, vorbele, șopotele amuțiră. CAMILAR, TEM. 47. Greierul, cîntăreț neobosit al zilelor de vară, amuțise, istovit, sub umbra înălțimii ocrotitoare a ierburilor. HOGAȘ, M. N. 172. Pasărea măiastră începu să cînte astfel de frumos, incit făcu să tacă toate muzicile ți să amuțească toți cîntăreții. POPESCU, B. I 128. ♦ figurat (Despre obiecte care produc zgomot) A înceta să mai emită sunete. Acum totul amuțise, iar bătaia metalică a pendulei... umplea tăcerea cu zgomotul ei rece de mașinărie. DUMITRIU, B. forme 48. Vorbea cu un vizitiu... și-i umbla totodată privirea de jur împrejur, să nu amuțească nicovalele, să nu stea lucrătorii degeaba. PAS, L. I 72. • tranzitiv factitiv figurat Țipetele disperate ale familiei Gălăciuc au amuțit furia tuturor. SAHIA, N. 42. – Variantă: muțí (SADOVEANU, Z. C. 291, C. PETRESCU, C. vezi 249) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí2 v [Atestat: PSALT. SCH. 121/15 / prezentul indicativ: amutițesc și (înv) amut / Etimologie: lat* am-mutire cf muți] 1-2 vir A(-și) pierde graiul. 3 vi (Fig) A rămâne ca mut. 4 verb tranzitiv, reflexiv factitiv: (Îe) A amuti pe cineva (de gură) A face pe cineva (prin verb reflexiv:ajă sau argumente hotărâtoare) să-și piardă graiul sau să tacă din gură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí (-țésc, -ít), verb – A deveni mut. – Mr. amuțăscu. latina *ammutῑre (Pușcariu 86; Candrea-Dens., 1191; DAR), conform italiana ammutire. conform mut. – derivat amuțeală, substantiv feminin (amuțire). Forme diferite ale cuvantului amuti: -țésc amuti-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMUȚI: AMUȚI verb 1. (medicina) a muți. 2. a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au amuti în stradă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí (a amuti) (a deveni mut) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amuțeá; conjunctiv prezent 3 să amuțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amuțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural amuțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amuți: amuțí1 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: amutițesc / Etimologie: amuța css] A asmuța. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'AMUTI' amuțătoramuțătúrăamuțeálăamuțéscAMUȚÍAMUȚÍREAMUȚÍTamuțitúrăAmutria |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AMUȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amuţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 121/15 / prezentul indicativ: amuȚițesc și înv amut / Etimologie: lat* am-mutire cf muți] 1-2 vir A-și pierde graiul. 4 verb tranzitiv, reflexiv factitiv: Îe A amuȚi pe cineva de gură A face pe cineva prin verb reflexiv:ajă sau argumente hotărâtoare să-și piardă graiul sau să tacă din gură. Toate zgomotele au amuȚi în stradă. Amuțí a amuȚi a deveni mut verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amuțeá; conjunctiv prezent 3 să amuțeáscă. Amuțí1 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: amuȚițesc / Etimologie: amuța css] A asmuța. |
GRAMATICA cuvântului AMUȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amuţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AMUȚI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE amuţi? Vezi cuvântul amuţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amuţi?[ a-mu-ţi ] Se pare că cuvântul amuţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AMUȚI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantiv ambigen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
