Conjugare a boncălui

Conjugarea verbului a boncălui: eu -, tu -, el ea boncăluiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a boncălui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a boncălui”!

Verbul a boncălui conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea boncăluiește
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a boncălui conjugat la viitor

eu voi boncălui
tu vei boncălui
el ea va boncălui
noi vom boncălui
voi veți boncălui
ei ele vor boncălui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a boncălui conjugare la condițional prezent

eu aș boncălui
tu ai boncălui
el ea ar boncălui
noi am boncălui
voi ați boncălui
ei ele ar boncălui

Verbul a boncălui conjugare la condițional perfect

eu aș fi boncăluit
tu ai fi boncăluit
el ea ar fi boncăluit
noi am fi boncăluit
voi ați fi boncăluit
ei ele ar fi boncăluit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a boncălui la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie boncăluiască
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie boncăluiască

Conjug a boncălui la imperfect

eu -
tu -
el ea boncăluia
noi -
voi -
ei ele boncăluiau

A boncălui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea boncăluise
noi -
voi -
ei ele boncăluiseră

Verbul a boncălui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi boncăluit
tu să fi boncăluit
el ea să fi boncăluit
noi să fi boncăluit
voi să fi boncăluit
ei ele să fi boncăluit

Conjugare a boncălui la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea boncălui
noi -
voi -
ei ele boncăluiră

Conjugarea verbului a boncălui la perfectul compus

eu am boncăluit
tu ai boncăluit
el ea a boncăluit
noi am boncăluit
voi ați boncăluit
ei ele ar boncăluit

Conjugă a boncălui la viitor anterior

eu voi fi boncăluit
tu vei fi boncăluit
el ea va fi boncăluit
noi vom fi boncăluit
voi veți fi boncăluit
ei ele vor fi boncăluit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a boncălui

BONCĂLUÍ, boncăluiesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre unele animale) A scoate mugete sau răgete puternice, prelungi și plîngătoare. Ici-colo boncăluiesc vițeii, lingîndu-și boturile moi și umede, dornici de ugerele pline ale vacilor. CAMILAR, TEM. 43. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, forme J. 426. Numai iată ce aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea boncăluind. CREANGĂ, P. 225.

2. (Despre oameni) A produce sunete asemănătoare cu un muget. Afanasie puse la gură cornul răsucit de bou și boncălui cu bătăi grăbite de limbă. SADOVEANU, J. 178.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

boncăluind

Participiu

boncăluit

Infinitiv scurt

boncălui

Imfinitiv lung

boncăluind