eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție boncalui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Boncălui [ bon-că-lu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU boncălui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului boncalui în mai multe dicționare

Definițiile pentru boncalui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a boncălui
Verbul: a boncălui (forma la infinitiv)
A boncălui conjugat la timpul prezent:
  • eu -
  • tu -
  • el ea boncăluiește
  • noi -
  • voi -
  • ei ele boncăluiesc
VEZI VERBUL a boncălui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI:
BONCĂLUÍ, boncăluiesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre unele animale) A scoate mugete sau răgete puternice, prelungi și plîngătoare. Ici-colo boncăluiesc vițeii, lingîndu-și boturile moi și umede, dornici de ugerele pline ale vacilor. CAMILAR, TEM. 43. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, forme J. 426. Numai iată ce aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea boncăluind. CREANGĂ, P. 225.

2. (Despre oameni) A produce sunete asemănătoare cu un muget. Afanasie puse la gură cornul răsucit de bou și boncălui cu bătăi grăbite de limbă. SADOVEANU, J. 178.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

boncălui
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boncălui:
boncăluí vir [Atestat: H. I, 99 / prezentul indicativ: -esc / Etimologie: nct] 1-2 (despre cerbi și bovine) A scoate sunete specifice rasei în perioada de rut Si: a boncăi (1). 3-4 A boncăi (2). 5-6 (despre oameni) A urla. 7-8 (despre oameni) A mormăi.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BONCĂLUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI:
BONCĂLUÍ, persoană 3 boncăluiește, verb IV. reflexiv și intranzitiv (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BONCĂLUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI:
BONCĂLUÍ, persoană 3 boncăluiește, verb IV. reflexiv și intranzitiv (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BONCĂLUI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI:
BONCĂLUÍ, boncăluiesc, verb IV. reflexiv și intranzitiv A scoate mugete sau răgete puternice, prelungi (în timpul împerecherii).
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

boncălui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru boncălui:
boncăluí verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea boncăluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea boncăluiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural boncăluiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

boncălui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru boncălui:
boncăluí (a boncalui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea boncăluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea boncăluiá; conjunctiv prezent 3 să boncăluiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BONCĂLUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BONCĂLUI:
BONCĂLUI verb a boncăi, (regional) a rîncăi, a rîncălui. (Cerbul boncalui în timpul rutului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BONCALUI'
BONCĂLĂÍTboncălenitúrăboncălíboncălắuBONCĂLUÍboncăluireBONCĂLUÍTboncăluitúrăboncăní

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BONCĂLUI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului boncălui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Boncăluí a boncĂlui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea boncăluiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea boncăluiá; conjunctiv prezent 3 să boncăluiáscă.
Cerbul boncĂlui în timpul rutului.

GRAMATICA cuvântului BONCĂLUI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului boncălui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BONCĂLUI poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul boncălui se conjugă: ei ele boncăluiáscă

CUM DESPART ÎN SILABE boncălui?
Vezi cuvântul boncălui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul boncălui?
[ bon-că-lu-i ]
Se pare că cuvântul boncălui are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BONCĂLUI

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Diferență specifică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
organele din cavitatea toracică și abdominală; boli intern, -ăe
procedeu sintactic constând în apariția aceluiași tip de unități sintactice în poziții ierarhic diferite ale frazei
trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim
glucide
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app