Conjugare a buciuma

Conjugarea verbului a buciuma: eu bucium, tu buciumi, el ea buciumă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a buciuma”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a buciuma”!

Verbul a buciuma conjugat la prezent

eu bucium
tu buciumi
el ea buciumă
noi buciumăm
voi buciumați
ei ele buciumați

Verbul a buciuma conjugat la viitor

eu voi buciuma
tu vei buciuma
el ea va buciuma
noi vom buciuma
voi veți buciuma
ei ele vor buciuma

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a buciuma conjugare la condițional prezent

eu aș buciuma
tu ai buciuma
el ea ar buciuma
noi am buciuma
voi ați buciuma
ei ele ar buciuma

Verbul a buciuma conjugare la condițional perfect

eu aș fi buciumat
tu ai fi buciumat
el ea ar fi buciumat
noi am fi buciumat
voi ați fi buciumat
ei ele ar fi buciumat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a buciuma la conjunctiv prezent

eu să fiu bucium
tu să fii buciumi
el ea să fie buciume
noi să fim buciumăm
voi să fiți buciumați
ei ele să fie buciume

Conjug a buciuma la imperfect

eu buciumam
tu buciumai
el ea buciuma
noi buciumam
voi buciumați
ei ele buciumau

A buciuma conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu buciumasem
tu buciumaseși
el ea buciumase
noi buciumaserăm
voi buciumaserăți
ei ele buciumaseră

Verbul a buciuma conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi buciumat
tu să fi buciumat
el ea să fi buciumat
noi să fi buciumat
voi să fi buciumat
ei ele să fi buciumat

Conjugare a buciuma la perfectul simplu

eu buciumai
tu buciumași
el ea buciumă
noi buciumarăm
voi buciumarăți
ei ele buciumară

Conjugarea verbului a buciuma la perfectul compus

eu am buciumat
tu ai buciumat
el ea a buciumat
noi am buciumat
voi ați buciumat
ei ele ar buciumat

Conjugă a buciuma la viitor anterior

eu voi fi buciumat
tu vei fi buciumat
el ea va fi buciumat
noi vom fi buciumat
voi veți fi buciumat
ei ele vor fi buciumat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a buciuma

BUCIUMÁ2, búcium, verb

I.

1. intranzitiv A sufla, a cînta din bucium (sau dintr-un instrument analog). Pădurarul s-auzea buciumînd din corn în adîncurile pădurii. SANDU-ALDEA, U. P. 65. [Ursan] un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. Bucium de aur a luat, în țară a buciumat, Mare oaste-a ridicat. TEODORESCU, P. P. 177. figurat Toamna căzuse. Vînturile începuseră a buciuma prin cuhalmurile Șiretului, iar apele a ofta în noapte. DUNĂREANU, N. 142.

2. tranzitiv A anunța, a vesti (ceva) în gura mare. De pe mii de însorite creste, Veți buciuma în patru lîhturi veste. TOMA, C. vezi 212.
• (Poetic) Sirenele buciumă cu noi împreună... cîntecul lor de chemare. DEȘLIU, G. 19. Vîntul aducea cîntecul codrilor bătrîni; toamna își buciuma mîhnirea în adîncimi. SADOVEANU, O. I 230.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

buciumând

Participiu

buciumat

Infinitiv scurt

buciuma

Imfinitiv lung

buciumând