eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție buciuma


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Buciuma [ bu-ci-u-ma ]
VEZI SINONIME PENTRU buciuma PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului buciuma în mai multe dicționare

Definițiile pentru buciuma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a buciuma
Verbul: a buciuma (forma la infinitiv)
A buciuma conjugat la timpul prezent:
  • eu bucium
  • tu buciumi
  • el ea buciumă
  • noi buciumăm
  • voi buciumați
  • ei ele buciumă
VEZI VERBUL a buciuma CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUMA:
BUCIUMÁ2, búcium, verb

I.

1. intranzitiv A sufla, a cînta din bucium (sau dintr-un instrument analog). Pădurarul s-auzea buciumînd din corn în adîncurile pădurii. SANDU-ALDEA, U. P. 65. [Ursan] un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. Bucium de aur a luat, în țară a buciumat, Mare oaste-a ridicat. TEODORESCU, P. P. 177. figurat Toamna căzuse. Vînturile începuseră a buciuma prin cuhalmurile Șiretului, iar apele a ofta în noapte. DUNĂREANU, N. 142.

2. tranzitiv A anunța, a vesti (ceva) în gura mare. De pe mii de însorite creste, Veți buciuma în patru lîhturi veste. TOMA, C. vezi 212.
       • (Poetic) Sirenele buciumă cu noi împreună... cîntecul lor de chemare. DEȘLIU, G. 19. Vîntul aducea cîntecul codrilor bătrîni; toamna își buciuma mîhnirea în adîncimi. SADOVEANU, O. I 230.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

buciuma
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buciuma:
buciumá [Atestat: TETRAEV. (1574), 208 / V: buciumaciná, buciuma ciuná / prezentul indicativ: bucium / Etimologie: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbița. 2 verb tranzitiv: (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunța, a vesti. 3 verb tranzitiv: (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (despre lupi; rar) A urla.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BUCIUMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUCIUMA:
BUCIUMÁ, búcium, verb

I. intranzitiv A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1.
♦ tranzitiv figurat A anunța, a vesti ceva.

– latina bucinare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUCIUMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUCIUMA:
BUCIUMÁ, búcium, verb

I. intranzitiv A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1.
♦ tranzitiv figurat A anunța, a vesti ceva.

– latina bucinare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BUCIUMA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUCIUMA:
BUCIUMÁ2, búcium, verb

I. intranzitiv A sufla, a cânta din bucium.
♦ tranzitiv figurat A anunța, a vesti ceva.

– latina bucinare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

buciuma
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buciuma:
buciumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu búcium, persoana a treia singular: el / ea și plural búciumă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

buciuma
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru buciuma:
buciuma, bucium vezi t. a linguși; a se purta slugarnic.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

buciuma
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buciuma:
buciumá (a buciuma) verb, indicativ prezent 3 búciumă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BUCIUMA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUCIUMA:
BUCIUMÁ1 verb

I. vezi bușuma.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BUCIUMA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCIUMA:
BUCIUMÁ1 verb I vezi bușuma.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

buciumă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buciumă:
búciumă substantiv feminin vezi bucium2
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BUCIUMA'
BUCIUbuciúcbuciucáșBÚCIUMbuciumábuciumánbuciumáncăbuciumárebuciumáș

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL buciumă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buciumă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
1574, 208 / V: buciumăciná, buciumă ciuná / prezentul indicativ: bucium / Etimologie: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 1 sau din alte instrumente Si: a trâmbița.
Buciumá a buciumă verb, indicativ prezent 3 búciumă.

GRAMATICA cuvântului buciumă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buciumă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul buciumă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul buciumă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul buciuma se conjugă: ei ele búciumă

CUM DESPART ÎN SILABE buciuma?
Vezi cuvântul buciuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buciuma?
[ bu-ci-u-ma ]
Se pare că cuvântul buciuma are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sodă calcinată?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
havană, trabuc
consoană pentru articularea căreia dosul limbii se ridică la nivelul părții mediane a vălului palatului
carbonat de sodiu în stare anhidră
platformă folosită ca rampă pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sondă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app